Vulpea (lat. Vulpecula) și Săgeata (lat. Sagitta)

Două constelații mici, trei obiecte formidabile: nebuloasa planetară M 27, roiul stelar globular M 71 și cuierul Cr 399.

Chiar în centrul Triunghiului de Vară format de constelațiile Lebăda, Lira și Vulturul se ascund două constelații mai puțin cunoscute. Săgeata și Vulpea oferă însă atracții interesante pentru observatorii de obiecte deep-sky. Dintre cele două, Săgeata este constelația mai marcantă. Conform unei legende, ar putea fi vorba despre săgeata cu care zeul Apollo i-a ucis pe ciclopi. Săgeata solitară este însă asociată mai des cu constelația învecinată Hercule. O altă legendă spune că cel mai faimos erou al mitologiei elene a răpus cu această săgeată vulturul care venea în fiecare zi să se hrănească cu o bucată din ficatul lui Prometeu, titanul înlănțuit.

Săgeata este a treia cea mai mică dintre cele 88 de constelații. Observăm imediat de ce toate culturile au văzut o săgeată în alinierea pe lung a stelelor. Cea mai luminoasă stea a constelației, γ Sge, formează vârful săgeții. Tija săgeții se întinde până la δ Sge, iar perechea α și β Sge marchează capătul cu pene.

Cam la mijloc între γ și δ Sge se află M 71. Datorită aspectului său, mult timp nu a fost clar dacă obiectul este un roi stelar deschis compact sau un roi stelar globular lejer. În prezent, se consideră că acumularea este mai degrabă un roi stelar globular. Străvechea stea M 71 a luat naștere în urmă cu circa douăsprezece miliarde de ani și poate fi văzută chiar și cu binoclul.

Cuvântul latin Vulpecula înseamnă vulpiță, vulpe mică. Este vorba de o constelație mai discretă, introdusă în atlasul ceresc de Johannes Hevelius abia în anul 1690. Dacă privim hărțile stelare istorice, în minte ne vine imediat versul cântecului pentru copii „Vulpe, tu mi-ai furat gâsca...”. Astăzi numai numele stelei α Vul (Anser, care înseamnă gâscă) mai amintește de prada vulpii.

Constelația discretă este cunoscută mai cu seamă prin două obiecte deep-sky. M 27 este cea mai luminoasă nebuloasă planetară din catalogul Messier și poate fi văzută chiar și cu binoclul. În acest caz, deviza este: cu cât apertura este mai mare, cu atât nebuloasa va revela mai multe detalii. Cel de-al doilea obiect poate fi văzut și cu ochiul liber. În pofida luminozității sale, denumirea oficială i-a fost acordată abia în anul 1931 de către suedezul Per Collinder: Collinder 399. Dacă priviți prin binoclu, veți vedea imediat forma geometrică care a conferit grupului de stele denumirea de „cuier”. Nu este vorba despre un roi de stele autentic, ci doar de un model de stele (asterism).

Autor: Nico Schmidt / Licență: Oculum-Verlag GmbH