Omul cu șarpele (Ofiucus)

Chiar dacă constelația nu este prea marcantă, puteți vedea șapte roiuri stelare globulare Messier. Printre acestea, perechea luminoasă M 10 și M12.

În secțiunea mare de cer între constelațiile Hercule și Scorpion se află constelația întinsă Omul cu șarpele. Este o constelație discretă, puțin marcantă datorită mărimii sale. Așa cum arată și hărțile stelare vechi, Omul cu șarpele poartă într-adevăr un șarpe gigantic în mâini, acest șarpe fiind chiar o constelație de sine stătătoare pe firmament. Constelația Omul cu șarpele este cunoscută și sub denumirea greacă Ofiucus. În trecut, purta și denumirea latină Serpentarius.

Aceasta este constelația în care a fost observată ultima supernovă din galaxia noastră. În octombrie 1604, aceasta și-a făcut apariția în apropiere de ξ Oph, strălucind mai puternic decât cea mai strălucitoare stea. Fenomenul a sprijinit definitiv îndoielile (coperniciene) cu privire la invariabilitatea bolții cerești.

Originea constelației nu se poate reconstrui cu precizie. Pentru unii istorici, aceasta se găsește la observatorii cerului din Babilon, care au trăit în urmă cu 3000 de ani. Constelația ar reprezenta o luptă între zei, respectiv dintre Tiamat și nepotul său Marduk. Legenda spune că Marduk a spintecat zeița primordială cu înfățișare de șarpe în două, formând din cadavrul Tiamatei Pământul și cerul. Astfel, Omul cu șarpele ar putea simboliza mitul babilonian al creației. Într-o altă interpretare (susținută și de Johannes Kepler), constelația îl reprezintă pe troianul Laocoon, care a descoperit înșelăciunea cu calul troian. Însă zeii trimit doi șerpi, care îl ștrangulează pe tată împreună cu cei doi fii. Similaritățile dintre renumita sculptura a lui Laocoon și reprezentările constelației Omul cu șarpele sunt surprinzătoare.

Cea mai cunoscută legendă povestește despre zeul grec al vindecării. Asclepios (care înseamnă „șarpe încolăcit pe un toiag”), respectiv Esculap, care a reușit chiar să trezească morți la viață, ceea ce lui Hades, din Infern, nu i-a plăcut deloc. Drept pedeapsă, vindecătorul a fost ucis de un fulger și așezat între stele. Simbolul său este toiagul pe care se încolăcește un șarpe. Chiar și în zilele noastre, toiagul lui Esculap este simbolul medicinei, farmaciei, al profesiei de medic și decorează multe firme ale unor farmacii.

La fel ca și alte constelații din apropierea centrului galactic, Ofiucus atrage printr-un număr deosebit de mare de roiuri de stele. Toate cele șapte obiecte Messier ale constelației sunt roiuri stelare globulare; M 10 și M 12 sunt cele mai luminoase și pot fi văzute distinct cu un telescop de minim 100 mm. Două exemplare deosebite de roiuri de stele deschise sunt NGC 6633 și IC 4665. Sub o boltă întunecată, sunt vizibile chiar și cu ochiul liber. În plus, sunt obiecte foarte frumoase de privit cu binoclul.

Roiul de stele Melotte 186, un grup de stele în formă de V, este de asemenea un obiect ce poate fi privit cu ochiul liber. Cu circa 240 de ani în urmă, aici se vedea capul constelației Taurul a lui Poniatowski. Aceasta a luat naștere în onoarea ultimului rege al Poloniei, însă după puțin timp a căzut deja în uitare. De aceea, în prezent nu se numără printre cele 88 de constelații recunoscute.

Autor: Nico Schmidt / Licență: Oculum-Verlag GmbH