Pegas (lat. Pegasus)

Asterismul marcant Marele Pătrat ne arată un roi stelar globular atunci când privim din mediul urban și un minunat cvintet atunci când cerul este întunecat.

Pe lângă Hexagonul de Iarnă, Triunghiul de Primăvară și Triunghiul de Vară, cerul de toamnă ne oferă la rândul său un corespondent de sezon. Având în vedere faptul că constelația Pegas este alcătuită în principal dintr-o figură pătrată marcată de patru stele luminoase, deseori se folosește și denumirea de Marele Pătrat. Acesta formează partea din față a celebrului cal înaripat, iar un șir de stele (de la α până la ε Peg) creionează gâtul și capul calului. Astfel ia naștere imaginea unui Pegas care cade din cer, așa cum întâlnim și în hărțile stelare istorice.

Motivul acestei căderi ar putea fi faptul că, în timpul unui zbor cu eroul Belerofon, calul înaripat a fost speriat intenționat. După multe fapte de vitejie, călărețul său, care învinsese și himera, bestia care scuipa foc, devenise tot mai mândru și intenționase să zboare cu Pegas până în Olimp. Însă zeii nu au privit deloc cu ochi buni această aroganță, astfel încât au speriat calul cu ajutorul unei insecte, iar Belerofon a căzut din șa. Pegas în cădere a fost așezat pe firmament ca și constelație, în timp ce eroul Belerofon s-a prăbușit pe pământ. Legenda spune că în locul în care a căzut eroul a luat naștere Tars (partea posterioară a scheletului labei piciorului).

Pegas face parte din grupul mare de legende despre Perseu, eroul care a vrut să o salveze pe prințesa Andromeda, fiica lui Cepheus și a Cassiopei, de un monstru marin. Toate personajele acestui mit continuă să trăiască de mii de ani pe firmamentul de toamnă. Pentru a o salva pe Andromeda, Perseu avea nevoie de capul înfricoșătoarei Medusa, a cărei privire transforma imediat orice în piatră. După ce eroul i-a tăiat capul, din sângele Medusei s-a născut Pegas.

În locul calului înaripat, astronomii din vechea Mesopotamie puneau în prim-plan forma geometrică a constelației. Aceasta era numită Iku (câmp), făcându-se referire la unitatea de măsură pentru suprafețe a sumerienilor. Constelația pătrată se regăsește și în arca în formă de cub din mitul babilonian al potopului.

M15 este fără nici o îndoială atracția constelației. Roiul stelar globular poate fi văzut ca o pată minusculă chiar și cu un binoclu mic. Este lumina acumulată a unor stele vechi de 12,5 până la 13 miliarde de ani. Cei mai luminoși sori au 12,6m, relevându-se astfel unei aperturi de 100 mm. Pentru galaxia NGC 7331 este, de asemenea, suficient un telescop pentru începători. La rândul lor, posesorii de telescoape mai mari pot răspunde provocării de a găsi pe bolta întunecată Cvintetul Stephan, un grup foarte slab de galaxii.

Autor: Nico Schmidt / Licență: Oculum-Verlag GmbH