Roiul stelar dublu h și χ Persei

Indiferent dacă este privit prin binoclu sau prin telescop, roiul stelar dublu din Perseus se ridică la înălțimea reputației sale de vedetă!

Roiul stelar dublu NGC 869/ NGC 884 din constelația Perseu este cunoscut de majoritatea observatorilor de stele mai bine sub numele de h și χ (pronunțat Ha și Chi). Însemnările vechi ale astronomului grec Hipparchus arată că h și χ Persei au fost observate cu mai bine de 2000 de ani în urmă. Cu toate acestea, abia în secolul al XVIII-lea, astronomul englez John Flamsteed a recunoscut că obiectele cerești erau roiuri de stele deschise.

Roiul stelar dublu poate fi văzut cu ochiul liber, deoarece este destul de mare (20'/25') și de luminos (5,m3/6,m1). Pentru a-l găsi, cel mai ușor este să prelungiți linia γ și δ Cas de aproximativ două ori în direcția sud-est. Chiar și pe un cer mai luminat, între Cassiopeia și Perseu, se poate vedea o pată nebuloasă, care, la o privire mai atentă, pare alungită și împărțită în două. Pata este mânerul sabiei lui Perseu, ca să spunem așa.

Cu un binoclu de 8×30, se pot vedea deja două nebuloase luminoase cu câteva stele separate. Dacă priviți prin telescop, veți vedea două roiuri stelare luminoase, pline de stele tinere, albe-albăstrui. În plus, puteți observa câteva stele gigantice roșii variabile, de culoare portocalie. De exemplu, între cele două roiuri sau în apropierea centrului de la χ Persei. Acest contrast cromatic al stelelor arată foarte bine și în astrofotografii. Sub un cer întunecat, percepția vizuală se intensifică enorm, astfel încât aveți impresia că priviți două grămăjoare de diamante strălucitoare așezate pe catifea neagră.

O priveliște estetică, pe care chiar și astronomii amatori cu vechime o savurează de fiecare dată.

Cele două roiuri stelare fac parte din așa-numita asociere Perseus-OB1, o colecție de stele tinere, albastre, din clasele spectrale O și B. Roiul de stele h se află la o distanță de aproximativ 6800 de ani-lumină, iar χ la aproximativ 7600 de ani-lumină. Ambele roiuri formează o pereche veritabilă. Astfel, aceste aglomerări de peste 300 de stele sunt singurul roi stelar dublu din Calea Lactee cunoscut până în prezent.

Pentru a putea admira ambele roiuri stelare în câmpul vizual, trebuie să alegeți o putere de mărire redusă, între cca 30× și 50×. Dar și puterile de mărire mai ridicate au farmecul lor. De la 100×, roiurile apar mai în detaliu, cu stele duble și multiple. NGC 869 cuprinde, de asemenea, un mic lanț de stele curbat. Cu o stea opusă, lanțul arată ca o parașută minusculă.

Este întotdeauna o plăcere să scanați Calea Lactee cu binoclul sau cu telescopul în apropierea constelației Cassiopeia și să dați pe neașteptate peste cele două roiuri stelare. În special cu un binoclu mare, imaginea plastică a lui h și χ este una dintre cele mai impresionante de pe întregul firmament.

Autor: Michael Feiler / Licență: Oculum-Verlag GmbH