Două galaxii-surori

M 95 și M 96 se numără printre cele mai importante galaxii din constelația Leul. Structura spiralată a galaxiei M 96 a fost revelată încă din 1850.

Constelația Leul este un teren de vânătoare clasic pentru observatorii de galaxii. Găsim aici peste 700 de galaxii numai din cataloagele NGC și IC. Cele mai multe dintre ele sunt mai puțin strălucitoare. Însă doar și pentru cele 22 de obiecte cu magnitudinea de până la 11 merită să porniți într-o călătorie de explorare. Printre principalele atracții se numără Messier 95 și 96.

Francezul Pierre Méchain a descoperit M 96 împreună cu M 95 în noaptea de 20 martie 1781. Messier a putut să verifice această descoperire la 24 martie 1781 și a descris galaxia drept "nebuloasă fără stea". El a comparat aspectul nebuloaselor M 95 și M 96 cu cel al perechii M 84/M 86 din constelația Fecioara. În anul 1850, M 96 a fost listată drept una dintre cele 14 nebuloase la care prin telescopul gigantic de 1800 mm al lordului Rosse se putea recunoaște o structură spiralată. Indicii ale acestei structuri au fost recunoscute deja de alți observatori. În 1826, John Herschel a descris galaxia ca fiind "structurată". Această structură l-a făcut pe D'Arrest să presupună că ar fi vorba de un roi stelar ce poate fi separat.

M 96 este cel mai luminos membru al grupului cu același nume M 96. Pe lângă M 95, grupul include și M 105, NGC 3384, plus alte galaxii mai puțin luminoase. Distanța de 35 de milioane de ani lumină a putut fi determinată relativ precis cu ajutorul Cefeidelor luminoase, al giganților roșii și al supernovei 1998bu din M 96, care s-a aprins în mai 1998. Brațele galaxiei M 96 par asimetrice, ceea ce ar putea fi indiciul unor întâlniri anterioare cu galaxiile vecine.

Cu toate acestea, studii recente nu arată că în jurul M 96 și M 95 ar exista material intergalactic care să indice astfel de interacțiuni. Brațul nordic și regiunile interioare sunt pline de numeroase regiuni HII, în care iau naștere noi stele.

Galaxiile se găsesc în mijlocul liniei imaginare care leagă α și θ Leonis. O nebuloasă slabă este vizibilă aici chiar și cu un binoclu. Printr-un telescop mic, M 96 este cel mai strălucitor obiect din grupul de galaxii. Comparațiile cu M 95 sunt interesante. Galaxia M 96 apare evident mai strălucitoare și este mai clar definită.

Cu telescoape mici este vizibilă mai la nord și perechea luminoasă M 105/NGC 3384. De la o apertură de 300 mm până la 350 mm și cu o putere de mărire medie, puteți căuta structuri întunecate și semne de structură spiralată în zona centrală. Provocări pentru telescoapele mari și pentru astrofotografi sunt brațele exterioare ale spiralei și galaxiile de însoțire și de fundal mai puțin strălucitoare.

Autor: Matthias Juchert / Licență: Oculum-Verlag GmbH