Un trio grandios

Cele trei cratere, Theophilus, Cyrillus și Catharina, formează un trio grandios, cu multe detalii vizibile chiar și cu un telescop mic.

La cinci zile după Luna nouă, Luna în creștere arată una dintre atracțiile principale pentru observatorii Lunii: trioul de cratere Theophilus, Cyrillus și Catharina. Cele trei cratere de impact par desenate, formând un grandios grup de trei, care trasează într-o curbă ușoară direcția Mării de Nectar.

Cele trei cratere – Theophilus (119 km), Cyrillus (98 km) și Catharina (104 km) – sunt aproape la fel de mari și oferă într-un areal redus un bogat material de observare pentru o seară întreagă. Cel mai bine este să începeți observarea cu o putere de mărire mică, pentru a putea vedea craterele în ansamblu. Așa puteți recunoaște foarte bine ordinea formării. Cel mai bine conservat este craterul cel mai nordic, Theophilus. Acesta se suprapune parțial peste Cyrillus, aflat la sud. Ceea ce înseamnă că Theophilus a apărut după Cyrillus.

Cyrillus și Catharina sunt mai puternic erodate; Catharina evident mai mult decât Cyrillus, ceea ce ne indică faptul că craterul Catharina este cel mai vechi.

Theophilus prezintă un perete clar delimitat, puternic terasat spre interiorul craterului. În interiorul craterului, frapant este muntele central de 1400 m înălțime, care, atunci când atmosfera este liniștită, apare structurat în patru segmente individuale, chiar și privit printr-un telescop de apertură mică. O altă țintă de observare pentru telescoape mai mici este craterul Theophilus B (8 km), apărut exact pe peretele de nord-vest al craterului. Craterul Cyrillus are, la fel ca și Theophilus, în sud un munte central. Acesta este dispus în trei fragmente, cel mai mare având mai degrabă un aspect de cupolă.  Spre deosebire de Theophilus, peretele craterului Cyrillus este vizibil mai plan și coboară lin în fundul aspru al craterului.

Cel mai puternic erodat crater este însă Catharina. Peretele căldării aplatizate este întrerupt de multe alte impacturi. La nord, peste aproape jumătate din Catharina se suprapune craterul Catharina P cu diametrul de 46 km. Pe peretele estic al craterului, se găsesc Catharina B (24 km) și G (17 km), iar pe peretele sudic craterul Catharina S (16 km). Lipsește o ridicătură centrală de teren. Aceasta a fost probabil distrusă la formarea craterului Catharina P.

Cea mai bună vizibilitate la 5 sau la 18 zile după Luna nouă

Autor: Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH