Parteneri pentru Astronomie
Revistă > Practică > Observarea > Plimbare pe Lună > Doi tipi puternici
Practică

Doi tipi puternici

În a cincea zi după Luna nouă, în cadranul lunar de nord-est se arată o pereche de cratere celebre. Cele două cratere au multe de oferit.

Cele două cratere, Atlas și Hercules, au un aspect foarte diferit. NASA/GSFC/Arizona State University Cele două cratere, Atlas și Hercules, au un aspect foarte diferit. NASA/GSFC/Arizona State University
Frumoasa pereche de cratere se găsește în cadranul lunar de nord-est. NASA/GSFC/Arizona State University Frumoasa pereche de cratere se găsește în cadranul lunar de nord-est. NASA/GSFC/Arizona State University

La cinci zile după Luna nouă, pe podișul dintre Lacul Timpului (lat. Lacus Temporis) și marginea estică a Mării Frigului (lat. Mare Frigoris), în cadranul lunar de nord-est își face apariția o celebră pereche de cratere. Perechea de cratere Atlas și Hercules a fost botezată după doi eroi din mitologia greacă, celebrii prin puterea lor supraomenească. Cele două cratere au ce oferi observatorilor Lunii.

Dealuri, rille și pete

Craterul Atlas, cu diametrul de 87 km și adâncimea de 3000 m, are pante terasate, care trec aproape lin în fundul vălurit al craterului. Arealele deluroase au o înălțime de numai 100 – 200 m, iar micul munte central cu mai multe creste se ridică cu doar 300 m de pe fundul craterului. În condiții foarte bune de seeing, devine vizibilă Rimae Atlas (rillele din Atlas). Cele două rille principale încep la marginea din sud-est a zidului și se ramifică apoi spre nord-vest în două curbe mari.

Când Soarele este într-o poziție înaltă, zonele deluroase trec în fundal și pe fundul craterului apar două pete întunecate. Acestea se găsesc la sud-est, respectiv nord-vest de muntele central, în apropierea zidului craterului. Originea lor este vulcanică și probabil au apărut prin depuneri piroclastice de cenușă.

Inundat de lavă

Desen: Când Soarele este într-o poziție joasă, zidul craterului Hercule se profilează înalt de pe solul lunar. Lambert Spix Desen: Când Soarele este într-o poziție joasă, zidul craterului Hercule se profilează înalt de pe solul lunar. Lambert Spix

Hercules, craterul puțin mai mic, cu diametrul de 71 km și adâncimea de 3200 m, se arată cu un chip complet diferit. Fundul craterului este foarte neted și inundat de lavă întunecată. Peisajul devine mai variat doar prin micul crater Hercules G (cu diametrul de 14 km) și prin muntele central, care se ridică de pe fundul craterului doar cu trei dealuri mici. Chiar pe zidul sudic se găsește micul crater Hercules E, cu diametrul de 9 km. La apus de Soare, se poate distinge foarte bine cât de mult se ridică zidul exterior al craterului Hercules din suprafața lunară înconjurătoare.

Cea mai bună vizibilitate la 5 sau la 18 zile după Luna nouă

Autor: Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH