Rupes Recta și o sabie pe Lună

Comparați imaginea giganticei pante abrupte de la marginea Mării Ploilor (Mare Ibrium) în ziua a opta și în ziua a douăzeci și una după Luna nouă.

În nomenclatura lunară, în limba germană denumirea de brazdă pentru Rupes este destul de înșelătoare. Se folosesc ca sinonime diferite alte denumiri: pantă abruptă, versant sau stâncă. Există două tipuri de astfel de brazde: resturi ale unor munți inelari sau segmente de crater sau trepte de teren, care au luat naștere în urma lăsării terenului în zonele de margine ale mărilor (ca în cazul Rupes Recta – Zidul drept).

Rupes Recta s-a format probabil prin coborârea suprafeței lunare pe o lungime de 143 km, în urma impactului de la Imbrium. Dacă am sta la baza formațiunii Rupes Recta, am vedea o pantă care ajunge la o înălțime de 500 m, cu o înclinație de 30°, care dispare în spatele curburii Lunii, în ambele părți ale observatorului – o imagine cu adevărat impunătoare.

Când luna este în creștere, umbra pantei poate fi văzută ca o linie subțire neagră, chiar și cu un telescop cu o apertură mică. Această imagine induce în eroare observatorul, care va crede că este vorba despre un perete abrupt.

Când Luna este în descreștere, priveliștea este cu totul alta. Acum pantele brazdei sunt iluminate de Soare, iar Rupes Recta se evidențiază ca o linie deschisă la culoare pe câmpia întunecată a Mării Norilor (lat. Mare Nubium) În această fază, formațiunea mai este numită și Sabia lui Huygens. Într-adevăr, mica ridicătură aflată direct la sud de treapta de teren seamănă cu un mâner, astfel încât întreaga formațiune pare că strălucește ca o sabie în în apusul lunar. În 1686, astronomul olandez Christaan Huygens a observat și a desenat această imagine.

Cea mai bună vizibilitate la 8 sau la 21 de zile după Luna nouă

Autor: Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH