Două rille dintr-o lovitură
Fantasticele sisteme de rille Rima Hyginus și Rimae Triesnecker pot fi studiate la șapte zile după Luna nouă.
Rima Hyginus și Rimae Triesnecker se evidențiază foarte bine pe fundalul selenar atunci când Soarele nu este prea sus pe cer. NASA Între Mare Vaporum (Marea Vaporilor) și Sinus Medii (Golful Centrului), găsim două sisteme fantastice de rille: Rima Hyginus (rilla Hyginus) și Rimae Triesnecker (rillele Triesnecker). Aici puteți observa rille cu aspecte foarte diferite și le puteți studia pe o durată de 2-3 zile lunare.
Micuțe, dar bunuțe
Cele două rille se găsesc aproape în centrul Lunii. NASA Rima Hyginus, cu o lungime de 219 km, se poate recunoaște ca o linie fină curbată chiar și cu un telescop mic. În mijlocul acesteia se află craterul Hyginus, de 9 km, de unde provine și numele rillei. Cu o putere de mărire mai mare, se poate vedea că în secțiunea vestică, rilla este alcătuită din cratere mici, care se suprapun. Într-adevăr, aici se pot vedea impacturi în plafonul unei foste peșteri de lavă.
La o examinare mai atentă, Hyginus a arătat la rândul său că este un crater cu origine vulcanică. Indicii sunt zidul lipsă al craterului și versanții abrupți. Teza este susținută și de depunerile de cenușă provenite din erupții vulcanice, ce pot fi întâlnite în jurul craterului Hyginus.
Sistem reticular
Sistemul Rimae Triesnecker se prezintă ca o multitudine de rille (șanțuri) înguste și plate, unele dintre ele fiind formând ca un fel de rețea. Din cauza aspectului lor delicat, Rimae Triesnecker sunt mai dificil de observat decât sistemul Rima Hyginus. În apropierea terminatorului însă, rillele se evidențiază de fundal ca linii fine de umbre. Cel mai bun punct de orientare este craterul Triesnecker (26 km), de unde le vine și numele. Secțiunea cea mai lată și mai ușor de observat a rillei se găsește exact la est de crater. Per total, sistemul de rille ajunge în sud până la craterul Rhaeticus (de 49 km), iar în nord până în apropiere de Rima Hyginus. Sistemul Rimae Triesnecker este alcătuit probabil din foste canale de lavă, ce ar putea avea o legătură cu geneza Sinus Medii, cu 3,5 miliarde de ani în urmă.
Bandă luminoasă în Hyginus
Când se află în poziția corectă, nu foarte sus pe cer, Soarele produce în craterul Hyginus o bandă luminoasă îngustă. L. Spix La circa 7 zile de la Luna nouă, pe fundul acoperit de umbre al craterului Hyginus apare o bandă luminoasă, care devine tot mai lată pe măsură ce trec zilele. Soarele în poziție joasă strălucește prin Rima Hyginus și luminează așa o fâșie îngustă. Având în vedere mărimea redusă a benzii luminoase, puterea de mărire a telescopului trebuie să fie suficient de mare; ideal 150x sau peste.
Cea mai bună vizibilitate la 7 sau la 20 zile după Luna nouă
Autor: Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH