Atracții în marea învolburată

La marginea de vest a Lunii, 11 zile după Luna nouă, pot fi observate două atracții de excepție.

În mijlocul Oceanului Furtunilor (Oceanus Procellarum) există un fel de platou ce seamănă cu o insulă. Pe acesta se găsesc două atracții remarcabile de pe Lună, aflate la terminator în cea de-a 11-a zi după Luna nouă. Atunci ele pot fi observate cel mai bine. Este vorba despre munții inelari Aristarchus (46 km) și Vallis Schröteri (Valea Schröteri) învecinată.

Prin telescop, Aristarchus apare clar delimitat, parcă ștanțat în solul lunar. Versanții interiori sunt deosebit de interesanți, deoarece sunt străbătuți de un model de dungi întunecate și zone luminoase. Merită să aruncați o privire când condițiile de seeing sunt bune. Folosiți o putere de mărire mai ridicată. Starea foarte bună de conservare a craterului indică o vârstă tânără, care, pe baza datelor actuale, este estimată la numai 200 de milioane de ani.

Două particularități modelează caracterul craterului Aristarchus. Materialul din interiorul craterului este roca cea mai deschisă la culoare de pe partea vizibilă a Lunii. Aristarchus reprezintă și regiunea cu cel mai mare număr de „Lunar Transient Phenomena” observate. Acestea sunt fenomene rare, de scurtă durată, de iluminare, întunecare sau de modificare de culoare, care se observă în anumite regiuni de pe suprafața Lunii și pentru care încă nu există o explicație certă. Aristarchus are un sistem de raze strălucitoare care se extinde până la 150 km, în principal în direcția sud-est. Având în vedere distribuția neuniformă a materialului ejectat, se presupune că impactorul a lovit suprafața lunară într-un unghi mic. Lanțul muntos central, ușor decalat față de centru, susține la rândul său această teză.

Având o lungime de 185 km, Valea lui Schröter (Vallis Schröteri) este cea mai lungă dintre văile întortocheate de pe Lună. Aceste formațiuni amintesc de cursurile râurilor de pe Terra. În fapt, prin aceste canale, în subteran, a curs lavă, iar mai târziu tavanul s-a prăbușit. Originea râului de lavă care a dat naștere Văii lui Schröter se află la nord-est de craterul Herodot (diametru: 35 km). Aici se găsește o adâncitură, urmată de o bombare a rillei, ce poartă denumirea sugestivă „capul de cobră”. Mica deschidere a văii, ce seamănă cu un crater, s-a format probabil printr-o erupție vulcanică bogată în gaze. Valea lui Schröter face apoi o întoarcere cu 180° spre sud-vest și se termină la marginea platoului Aristarchus, la o pantă abruptă de 1000 m înălțime. Rilla de până la 10 km lățime are în acest loc doar aproximativ 500 m lățime.

Cea mai bună vizibilitate la 11 sau la 24 de zile după Luna nouă

Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH