Atracții de Lună plină

Luna plină arată raze – iar pentru sistemul cel mai luminos și mai extins este suficient un binoclu.

Perioada cu Lună plină este o perioadă tulbure pentru cei mai mulți dintre observatori. Din cauza Lunii foarte luminoase, observațiile deep-sky sunt foarte limitate, iar Luna nu aruncă umbră atunci când Soarele este în poziție înaltă. Însă situația nu este nici pe departe atât de tragică. Pentru că tocmai în condiții de Lună plină, puteți recunoaște foarte bine anumite structuri de pe suprafața lunară.

Pentru o primă apropiere vizuală de cel mai strălucitor și mai extins sistem de raze de pe Lună, este nevoie doar de un binoclu. Sute de „fire de raze” fine pornesc de la craterul Tycho (cu diametrul de 86 km). Șapte până la opt raze individuale se evidențiază clar. La o privire mai atentă se vede limpede că în sectorul de sud-vest lipsesc raze distincte. Acesta este un indiciu clar că impactul a avut loc la un unghi de incidență mic, iar materialul ejectat a fost aruncat mai ales într-o direcție. De asemenea, nu toate razele sunt îndreptate spre centrul craterului Tycho, ci apar ușor decalate. Un astfel de tipar de ejecție este produs de factori de impact care lovesc suprafața lunară la un unghi mai mic de 45 de grade. În cazul lui Tycho, a fost un meteorit venit dinspre vest, probabil cu un diametru de opt până la zece kilometri. Conform estimărilor actuale, impactul a avut loc cu doar 100 de milioane de ani în urmă.

”Swirls”, în traducere vârtejuri, sunt structuri foarte rare de pe suprafața lunară. Partea vizibilă a Lunii prezintă doar un singur exemplar distinct: Reiner Gamma din Oceanus Procellarum (Oceanul Furtunilor). Originea acestor vortexuri luminoase nu este clară. Cauze posibile pot fi impactul unor comete sau micrometeoriți ori efecte electrostatice. Cert este că Reiner Gamma este un loc cu un câmp magnetic amplificat. Zona centrală din Reiner Gamma are o extensie de aproximativ 35 km, fiind vizibilă ca o zonă mai deschisă la culoare în formă de mormoloc pe suprafața întunecată din Oceanus Procellarum. Când aerul este calm și clar, vârtejurile pot fi văzute foarte bine. Extensii fine se întind într-un arc de cerc de aproximativ 200 km spre sud și spre nord pe o distanță de circa 235 km.

Vizibilitatea cea mai bună de Lună plină

Autor: Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH