Repere pe bolta cerească nocturnă

La început, orientarea pe firmament nu este ușoară deloc. Cu aceste modele de stele vă veți croi un drum prin jungla de astre.

Nu este deloc ușor pentru observatorii neexperimentați să se orienteze pe cerul nocturn. Dintr-un loc întunecat se pot vedea atât de multe stele, încât se întâmplă uneori ca de abia să putem recunoaște constelațiile. În schimb, în locurile de observare luminoase, aflate în apropierea orașelor, nu sunt vizibile decât câteva stele. Acum trebuie însă să ne concentrăm asupra lucrurilor esențiale și să folosim „navigatoarele“ de pe cer.

Punctul de plecare primăvara este Carul Mare, o constelație cunoscută, pe care practic oricine o poate găsi. Primăvara, această constelație poate fi văzută în apropierea zenitului, în direcția nordică. Dacă prelungiți curba oiștii carului către orizont, cea mai strălucitoare stea din această zonă a cerului devine vizibilă la o distanță de aproximativ de două ori lungimea oiștii: Arcturus, de culoare roșiatică, din constelația Boarul. Dacă veți continua să urmăriți curba oiștii, veți da de o altă stea strălucitoare, Spika, în Fecioară, la aproximativ aceeași distanță. Astfel ați găsit deja două colțuri ale așa-numitului Triunghi de primăvară. Singurul lucru care lipsește acum este Regulus din constelația Leului, care formează triunghiul mare împreună cu celelalte două stele. Regulus se află în prelungirea spre orizont a celor două stele anterioare care formează partea principală a Carului Mare.

Vara, Vega, deschisă la culoare, este punctul de plecare ideal pentru navigare. Acesta este momentul în care se află practic la apogeu, seara târziu. Împreună cu Deneb - coada Lebedei - și cu Altair în Vultur, cele trei stele formează marele Triunghi de Vară. În direcția zborului Lebedei de-a lungul Căii Lactee, veți întâlni strălucirea roșiatică a lui Antares din Scorpion, în sudul îndepărtat.

Zenitul cerului de toamnă este dominat de constelația Cassiopeia, cu forma sa frapantă de „W”. Și toamna dispune de un model care ne ajută să ne orientăm mai bine: Dreptunghiul de Toamnă, format din stelele principale ale constelației Pegas. De acolo, un lanț vizibil de trei stele aproape la fel de strălucitoare ne indică drumul spre Mirphak, cea mai strălucitoare stea din constelația Perseu. Aici, constelația se împarte în două. Dacă urmați calea către răsărit, veți da curând peste roiul stelar deschis al Pleiadelor.

Iarna, Orion este constelația proeminentă - un dreptunghi mare de stele, tăiat pe centru de o linie formată din trei stele, așa-numitele stele de centură. În prelungirea centurii sale, Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cer, nu poate fi trecută cu vederea. Aceasta formează colțul din stânga jos al Hexagonului de Iarnă, care este completat de Procyon în Câinele Mic, Pollux în Gemeni, Capella în Vărsător, Aldebaran în Taur și Rigel în Orion.

Autor: Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH