Pune-ți o dorință

Stelele căzătoare iau naștere atunci când Pământul întâlnește particule de pe orbita unei comete. O prezentare a celor mai frumoase fluxuri de meteoriți.

Iubitorii de stele sunt de obicei deranjați de orice lumină deranjantă pe cerul nopții. Cu toate acestea, există un fenomen luminos care i-a uimit și pe strămoșii noștri: stelele căzătoare - acea scurtă strălucire care atrage observatorul în mrejele sale. În trecut, oamenii credeau că stelele căzătoare sunt sufletele celor decedați aflate în drum spre ceruri și, conform tradiției, atunci când le vedem, trebuie să ne punem o dorință.

Aceste sclipiri de lumină sunt de fapt cauzate de particule de mărimi diverse, de la firicele de praf și până la pietricele, cunoscute sub numele de meteoroizi. Acestea lovesc atmosfera terestră cu o viteză de 30-70 km pe secundă, încălzindu-se la peste 1000°C. Aerul este ionizat de-a lungul traiectoriei, adică atomii pierd unul sau mai mulți electroni. Reunificarea ulterioară a atomului și electronului eliberează energie, care este perceptibilă sub formă de lumină: Astfel devin vizibili meteorii sau stelele căzătoare. Meteoroizii mai mari lasă pe cer dâre deosebit de strălucitoare, cu traiectorii care pot dura câteva secunde. Acest lucru poate avea ca rezultat explozii luminoase sau meteoroidul se poate rupe în mai multe bucăți. Acest lucru permite niveluri de luminozitate care pot crea chiar și umbre. Uneori, după aceea, în urma stelelor căzătoare rămâne un fel de dâră de fum, care poate dura câteva minute și care, până la urmă, este spulberată de vânt. Aceşti așa-numiţi bolizi sunt cu adevărat impresionanţi.

Cu toate acestea, se mai întâmplă ca un meteoroid să fie prea mare pentru a se vaporiza complet. Și atunci, părți din el pot ajunge la suprafața Pământului. În acest caz este vorba despre meteoriți. Impacturile de acest fel sunt însă foarte rare. Până în prezent, în Germania, de exemplu, au fost înregistrate 48 de impacturi recunoscute oficial. În 30 de cazuri a fost înregistrată și vizual căderea meteoriților în cauză. Un exemplu deosebit de spectaculos al timpurilor moderne este meteoritul căzut la Neuschwanstein în aprilie 2002. Cel mai recent meteorit căzut a fost meteoritul Stubenberg, în martie 2016.

În timp ce meteorii sporadici care apar individual se deplasează din toate direcțiile și sunt vizibili practic în fiecare noapte, în anumite nopți ale anului meteorii par să vină mai frecvent din aceeași direcție. Punctul în care orbitele își găsesc originea se numește radiant. Aceste fluxuri de meteori se pot produce atunci când Pământul se apropie de orbita unei comete pe traiectoria sa în jurul Soarelui sau chiar o traversează și întâlnește mai multe particule ale acesteia. Fluxurile de meteori sunt denumite după constelațiile în care apar. Cea mai cunoscută și mai impresionantă ploaie de meteori este cea a Perseidelor din constelația Perseu. Perioada de activitate a acesteia se întinde între 17 iulie și 24 august, cu un maxim pe 12 august, considerată cea mai strălucitoare noapte a stelelor căzătoare din an. Perseidele mai sunt cunoscute și sub numele de „Lacrimile lui Laurențiu“, deoarece apar în apropierea sărbătorii martirului Laurențiu, pe 10 august.

Autor: Lambert Spix / Licență: Oculum-Verlag GmbH