În jurul osiei Carului Mare

Cu Roata de foc și Whirlpool, două dintre cele mai frumoase galaxii de pe întregul firmament - și un curios obiect Messier care nu este una dintre ele.

Una dintre formațiunile cele mai ușor de găsit de pe cerul nopții este Carul Mare, care face parte din constelația Ursa Mare. În jurul osiei Carului se află câteva obiecte de privit prin binoclu interesante.

Două dintre cele mai frumoase insule stelare se află nu departe de ultimele stele ale osiei, Alkaid și Mizar. Galaxia M 101 formează cu stelele un triunghi aproape echilateral. Ea poate fi văzută dinspre Mizar printr-un lanț sinuos de stele cu mărimea de la 4 la 7. Mai important decât dimensiunea opticii este un cer întunecat și o bună adaptare a ochilor la întuneric, deoarece M 101 chiar dacă este destul de mare, este din păcate mai puțin strălucitoare. În condiții bune de cer, poate fi văzută ca o nebuloasă fără structură printr-un binoclu mic, iar privită printr-un binoclu de 10×50 apare mai mare de 10' și ușor ovală.

A doua destinație din plimbarea noastră, M 51, este situată la numai 3,5° sud-vest de Alkaid și formează un patrulater cu trei stele de 7m. Galaxia, care ține deja de constelația Câinii de vânătoare, este slab vizibilă chiar și cu un binoclu mai mic, dacă folosiți vederea indirectă, adică dacă priviți puțin dincolo de obiect. Privită printr-un binoclu de 10×50, apare ușor ovală și aproximativ cât jumătate din M 101. În condiții bune, se pot distinge chiar și cele două nuclee ale galaxiei principale 51 și ale galaxiei însoțitoare NGC 5195.

M 40 este cu siguranță cel mai neobișnuit obiect Messier. Chiar și Charles Messier a văzut o stea dublă, dar a inclus totuși obiectul în catalogul său de nebuloase. Ușor de găsit cu ajutorul Megrez și al stelei 70 UMa, prin binoclu se pot vedea două stele de 9m la o distanță de 49“. Separare este mult mai ușoară cu un trepied, dar este posibilă și cu mâna liberă.

Încă mai bizară este povestea stelei Sidus Ludoviciana (7,m6). Situată între Mizar și Alkor, steaua a fost considerată o planetă de către matematicianul și astronomul Johann Georg Liebknecht din Giessen, în 1722, datorită unei presupuse mișcări proprii observate. Steaua este vizibilă cu orice binoclu puțin mai la sud de linia care leagă faimoasele sale stele vecine.

Printre cele mai slabe galaxii Messier se numără M 109. Aceasta se află la numai 40' sud-est de steaua Phad, dar necesită condiții bune și o anumită experiență de observare. Cu un binoclu mediu, cum ar fi un 10×50, se poate distinge o nebuloasă mică și slabă.

Autor: Kay Hempel / Licență: Oculum-Verlag GmbH