Gigantă palidă

Să pornim într-un safari printre roiuri stelare globulare în constelația Hercule. Pe lângă piesa de rezistență M 13, mai sunt de văzut impresionantele M 92 și NGC 6229.

Chiar dacă personajul legendar Hercule este faimos pentru forța sa, omologul său ceresc este destul de discret. În ciuda suprafeței mari pe care o ocupă această constelație, doar centrul trapezoidal atrage atenția. Din fericire, unele dintre obiectele pe care le vizăm în turul nostru se află în apropiere.

Messier 13 este poate cel mai popular roi stelar globular de pe cerul nordic. Roiul poate fi văzut cu ochiul liber și este ușor de găsit printre stelele vestice ale trapezului. Privit prin binoclu, apare ca o minge circulară, clar plată. Din nefericire, puterea de mărire nu este încă suficientă pentru a separa stelele individuale, dar la o putere de mărire de 10x la margini pare deja puțin fisurat.

Messier 92 este eclipsat de M 13 în cel mai adevărat sens al cuvântului. Acest roi globular poate fi detectat și cu ochiul liber, însă numai în condiții excelente. În plus, este nevoie de ceva efort pentru a-l găsi între stelele π și τ Herculi, deoarece la o putere de mărire de 8x apare foarte strălucitor, dar încă aproape ca un punct. Doar la o putere de mărire de 10x, roiul apare clar bidimensional, deși mult mai mic decât M 13.

Pe lângă cele două obiecte Messier, există un al treilea roi globular în constelația Hercule, care poate fi distins cu un binoclu mai mare (de ex. 10×50), chiar dacă acest lucru este foarte dificil: NGC 6229. Sus, în partea de nord a constelației, între stelele 42 și 52 Herculi, se află o stea mică și slabă care, la o privire mai atentă, pare ușor franjurată. Un duo de stele mai strălucitoare puțin mai spre vest vă ajută să o găsiți.

Există obiecte care, deși nespectaculoase la prima vedere, reprezintă ceva special. Roiul stelar deschis Dolidze-Dzimselejsvili 5 face parte din această categorie, măcar datorită numelui său. Catalogul celor doi astronomi georgieni cuprinde unsprezece roiuri stelare, care sunt deja în proces de separare și care, din acest motiv, nu sunt tocmai ținte deosebit de atractive. La fel și DoDz5, care se găsește pe mijlocul liniei imaginare dintre η și 25 Herculi. M13 rămâne, la rândul său, în același câmp vizual al binoclului. Folosind vederea indirectă, pe o rază de aproximativ 20' se poate vedea un conglomerat de stele slabe, 1-2 stele mai strălucitoare scânteiind direct. Chiar dacă nu este o țintă ușoară, este exotică - în plus, una pentru noi, observatorii care folosesc binoclul.

Autor: Kay Hempel / Licență: Oculum-Verlag GmbH