Nebuloasă cu efect de clipire

Stelele centrale ale nebuloaselor planetare nu sunt ușor de observat. În cazul nebuloasei NGC 6826 din constelația Lebăda, steaua face chiar nebuloasa să dispară.

Un obiect care dispare atunci când te uiți direct la el și reapare când privești pe lângă el? Astronomia observațională este bogată în obiecte fascinante, iar nebuloasa planetară NGC 6826 din constelația Lebăda, este cu siguranță unul dintre ele. Din cauza detectabilității sale schimbătoare, mai este numită și „nebuloasa planetară care clipește" sau "Blinking Planetary".

Nebuloasa NGC 6826 este la 8,m8 la fel de strălucitoare ca și faimoasa M 57, dar cu 0,4' mai mică. Din această cauză, la puteri de mărire reduse, apare ca un obiect stelar, ceea ce poate duce cu ușurință la confuzie cu stelele din imediata vecinătate. Chiar și utilizarea unui sistem GoTo nu garantează sută la sută că nebuloasa se va prezenta imediat în câmpul vizual ca obiectul căutat. În cazul căutării manuale, trebuie să mergeți spre nord, pe la δ Cygni - steaua luminoasă din aripa nordică a Lebedei - până la θ Cygni (sau 13 Cygni), o stea de magnitudine 4, ușor de recunoscut, deoarece este însoțită de o stea ceva mai slabă. La 1° nord-est de aceasta întâlnim 16 Cygni, care are, la rândul său, un companion separat de o punte.

Pentru a găsi nebuloasa NGC 6826, trebuie să cercetați câmpul sărac de stele în direcția est și să vă îndreptați atenția către un punct luminos solitar, de forma unei stele slabe.

Acum puteți testa dacă ați găsit într-adevăr nebuloasa planetară căutată, după efectul de clipire menționat la începutul articolului. Autorul a reușit acest lucru cel mai bine la puteri de mărire de aproximativ 80×. Dacă vă uitați dincolo de punctul de lumină, se vede un halo slab în jurul nucleului luminos, semn fără echivoc al caracterului nebular. Dacă vă uitați din nou direct la stea, nebuloasa care o înconjoară dispare. În cazul în care aplicați această tehnică a privitului indirect în alternanță rapidă, apare efectul de aprindere – stingere; nebuloasa NGC 6826 "clipește".

NGC 6826 se află la o distanță de 3000 de ani-lumină de Terra și are o vechime de câteva mii de ani. Având o strălucire de 10,m7, steaua centrală este una dintre cele mai strălucitoare dintre toate nebuloasele planetare cunoscute. Întinderea reală a nebuloasei este probabil sub o jumătate de an-lumină. Nebuloasele planetare se formează atunci când, la finalul evoluției sale, o stea asemănătoare Soarelui își ejectează în spațiu învelișurile exterioare. Acestea sunt apoi stimulate să strălucească prin radiația intensă provenită de la miezul expus încă fierbinte.

Autor: Karl-Peter Julius / Licență: Oculum-Verlag GmbH