Gamma Arietis - o bijuterie pe cerul de toamnă din mediul urban

O bijuterie pe cerul de toamnă din mediul urban este Gamma Arietis sau Mesarthim, una dintre primele stele duble descoperite prin telescop.

În literatura americană despre stelele duble, γ Arietis (sau: Mesarthim) este considerată o veritabilă piesă de rezistență printre stelele duble. Motivul este distanța atractivă a celor două componente de 7,5 secunde de arc – nici prea departe, nici prea aproape – dar mai ales luminozitatea aproape egală (4,m5) și culoarea (albă) în care γ Arietis se prezintă observatorului urban pe cerul nocturn de toamnă târzie.

γ Arietis este ușor de găsit. Pe cerul luminat al orașului, ar trebui să căutăm mai întâi Pleiadele, care, așa cum știm, merită o observare în sine. De la Pleiade, ochiul liber se îndreaptă direct spre capul Berbecului, la Hamal (α Arietis) la vest, apoi spre Sheratan (β Arietis) la aproximativ trei grade spre sud-vest. Cu magnitudini de 2 și 2,5, ambele stele sunt foarte vizibile. La 1,5 grade sud de β Arietis se află deja Mesarthim, pe cornul stâng al Berbecului din constelația omonimă. Se pare că opticianul englez Robert Hook ar fi descoperit încă din 1664 caracterul de stea dublă al stelei Gamma Arietis. Obiectul nostru țintă este astfel considerat una dintre primele stele duble cunoscute vreodată.

Pentru a face cunoștință cu Mesarthim, ar trebui să începeți observarea telescopică la o putere de mărire de 50×. Aceasta oferă deja indicii privind separarea în două componente, care devine certitudine la aproximativ 80× datorită unei punți înguste clare. Steaua dublă își dezvăluie întreaga frumusețe la o putere de mărire de 100x. Vi se arată două stele de luminozitate și mărime absolut egale, care luminează din întuneric spre privitor ca două faruri.

Se presupune că cele două componente ale lui γ Arietis, aflate la o distanță de aproximativ 204 ani-lumină de noi, se orbitează într-un interval de 5.000 de ani la o distanță de 500 UA (unități astronomice). Ele formează astfel un sistem binar. Interesant este și faptul că γ Arietis are o a treia componentă, care, cu 221 secunde de arc, păstrează o distanță foarte mare față de cele două stele-companion clar vizibile. Cu o magnitudine aparentă de 9,m6, aceasta este la limita posibilităților observatorilor urbani. Autorul a făcut următoarea notiță: „La 85× stea foarte slabă în câmpul vizual - foarte departe”.

Rămâne totuși incert dacă această observație vizează într-adevăr cea de-a treia componentă. În „Interstellarum Deep Sky Atlas”, o stea cu magnitudinea corespunzătoare este listată pe foaia 51 la vest de γ Arietis – poate aceasta este a treia componentă?

Autor: Karl-Peter Julius / Licență: Oculum-Verlag GmbH