Parteneri pentru Astronomie
Revistă > Practică > Sfaturile tehnice ale lui Weigand > Workflow pentru mozaicuri lunare de rezoluție înaltă
Practică

Workflow pentru mozaicuri lunare de rezoluție înaltă

Propriul poster lunar

Așa puteți realiza un portret de înaltă rezoluție a Lunii, potrivit pentru un poster de format mare.

Un poster în format mare cu suprafața lunară detaliată, de pus pe perete? Simplu de realizat folosind tehnica mozaicului. M. Weigand Un poster în format mare cu suprafața lunară detaliată, de pus pe perete? Simplu de realizat folosind tehnica mozaicului. M. Weigand

Luna este, probabil, cel mai satisfăcător obiect pentru astrofotografie. Chiar și cu mijloace simple pot fi realizate fotografii cu multe detalii. Iar cu puțină muncă, mai multe fotografii pot fi compilate pentru a forma un mozaic mare. Răsplata este un portret de rezoluție foarte mare al satelitului nostru, potrivit pentru un afiș de format mare.

Cu un diametru unghiular de aproximativ 0,5°, Luna este pur și simplu prea mare pentru a fi creată o panoramă lunară de înaltă rezoluție cu un aparat de fotografiat obișnuit, cu o rezoluție mare a detaliilor. Prin urmare, pentru a vă putea face propriul poster cu Luna, trebuie să folosiți procesul „mozaic“, ale cărui etape individuale sunt prezentate mai jos.

Faza 1: Fotografierea

Când Luna este sus pe cer, iar aerul este suficient de calm la distanța focală dorită, puteți începe să colectați date. Software-ul FireCapture, care poate fi descărcat gratuit, este foarte recomandat pentru fotografia planetară, lunară și solară.

Mai întâi, imaginea live trebuie focalizată cu atenție, iar claritatea trebuie verificată de mai multe ori de-a lungul procesului. Apoi urmează selectarea parametrilor de expunere pe baza formațiunilor de pe Lună. În funcție de faza Lunii, trebuie avut grijă ca craterele luminoase Aristarchus, Proclus, Byrgius, Tycho și craterele mici din jurul lui Stevinus să nu fie supraexpuse: Funcția de histogramă din FireCapture vă ajută la evaluare. Valorile de luminozitate nu trebuie să ajungă la nivelul de saturație.

Acum se parcurge pas cu pas, pe rânduri sau coloane, suprafața lunară. În funcție de fenomenul de seeing și de nivelul de zgomot, de obicei sunt suficiente câteva sute de fotografii pe câmp. Câmpurile de fotografii trebuie alăturate cu suprapuneri suficiente de aproximativ 20%, astfel încât fotografiile să se potrivească ulterior fără probleme, chiar dacă există mici inexactități de poziționare.

După caz, în timpul fazei de fotografiere trebuie ținut cont și de durata totală, deoarece pot apărea modificări vizibile pe terminator în decurs de numai 30 de minute. Bineînțeles, cu cât secțiunea de fotografie este mai mică, cu atât mai mult durează compunerea unui mozaic, deoarece sunt necesare mai multe secvențe de imagini.

Se recomandă ca mai întâi să se ruleze terminatorul pe un model vertical.

La final, o analiză a datelor colectate vă va asigura că nu ați omis nicio zonă. O posibilă cauză: Timpii de expunere relativ scurți vă pot tenta să nu aliniați montura atât de precis după polul ceresc. Cu toate acestea, pentru a evita apariția unui gol în mozaic din cauza deviației cauzate de o urmărire slabă, este important să asigurați o bună aliniere.

În timpul procesului de fotografiere, Luna este parcursă bucată cu bucată ca un drum cu serpentine. Trebuie însă asigurată o bună urmărire sau o suprapunere suficientă, în caz contrar vor apărea imperfecțiuni supărătoare. De asemenea, este util ca marginile fotografiei să fie orientate cât mai paralel cu direcția de mișcare. M. Weigand În timpul procesului de fotografiere, Luna este parcursă bucată cu bucată ca un drum cu serpentine. Trebuie însă asigurată o bună urmărire sau o suprapunere suficientă, în caz contrar vor apărea imperfecțiuni supărătoare. De asemenea, este util ca marginile fotografiei să fie orientate cât mai paralel cu direcția de mișcare. M. Weigand

Faza 2: Stacking

Pentru prelucrarea datelor video se poate utiliza, de exemplu, programul ușor de folosit AutoStakkert!. Pentru tehnica „mozaic“, asigurați-vă că selectați la început opțiunea „Cropped“ în loc de „Expand“. Astfel sunt eliminate marginile neclare care, altfel, ar crea artefacte inestetice în mozaic.

Faza 3: Îmbunătățirea clarității

Fotografiile compuse din AutoStakkert! trebuie făcute mai clare în pasul următor, deoarece, de obicei, au un aspect relativ neclar. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul mai multor programe. Software-ul Fitswork poate fi de ajutor. În acest caz, de exemplu, o combinație de „deconvolution“ și „îmbunătățire a clarității iterativă gausiană“ oferă rezultate convingătoare. Aceleași setări la nivelul filtrelor se aplică tuturor fotografiilor, iar rezultatele sunt salvate în format TIFF pentru etapa următoare. Notă: Pentru a vă asigura că toate fotografiile au valori tonale similare, opțiunea „Setați negrul întotdeauna la 0“ trebuie activată în setările de la „Afișare fotografie“.

Faza 4: Realizarea mozaicului

În urmă cu câțiva ani, această etapă era cea care consuma cel mai mult timp, dar acum există programe care asamblează mozaicul în mod complet automat și, la nevoie, compensează diferențele de luminozitate și de culoare dintre segmentele individuale. Un instrument îndrăgit în acest sens este Image Composite Editor, sau ICE, de la Microsoft. Aici, fotografiile pot fi pur și simplu încărcate cu drag&drop în interfața grafică. Software-ul este intuitiv și ușor de utilizat. Un singur clic pe „Stitch“ pornește procesul de asamblare a mozaicului. După un timp se afișează și rezultatul, care poate fi însă în continuare rotit și decupat. La final, mozaicul cu fotografia Lunii poate fi salvat în diferite formate prin intermediul funcției „Export“.

Programul Image Composite Editor de la Microsoft este ușor de utilizat. Fluxul de lucru este organizat în patru etape: IMPORT, STITCH, CROP și EXPORT. M. Weigand Programul Image Composite Editor de la Microsoft este ușor de utilizat. Fluxul de lucru este organizat în patru etape: IMPORT, STITCH, CROP și EXPORT. M. Weigand

Ultimele tușe: Valori tonale și contrast

Dacă nu ați modificat deja valoarea gamma în timpul fotografierii, regiunile de pe terminator apar semnificativ mai întunecate decât cele percepute vizual în ocular. Gradația valorilor de luminozitate trebuie modificată pentru a obține un afișaj care să corespundă cu ceea ce se vede. În Fitswork, acest lucru se realizează prin intermediul cursorului gamma din histogramă, care este mărit de la valoarea implicită de 1,0, la aproximativ 1,25. Nivelurile de alb și negru pot fi, la rândul lor, modificate pentru a obține un contrast mai bun. Gata! Acum tot ce trebuie să faceți este să trimiteți fotografia pentru propriul afiș cu Luna la un serviciu foto potrivit!

Folosiți reglarea gamma (1) pentru a ilumina ușor zonele întunecate pe terminator. Valorile de negru (2) și alb (3) sunt utilizate pentru a ajusta contrastul, dacă este necesar. M. Weigand Folosiți reglarea gamma (1) pentru a ilumina ușor zonele întunecate pe terminator. Valorile de negru (2) și alb (3) sunt utilizate pentru a ajusta contrastul, dacă este necesar. M. Weigand

Autor: Mario Weigand / Licență: Oculum-Verlag GmbH