Merge și fără urmărire!

Astrofotografie din mers

Fotografiile impresionante ale Căii Lactee pot fi realizate chiar și fără un echipament performant. Software-ul ne ajută în acest sens!

În astrofotografia de astăzi, efortul tehnic este uneori foarte mare. Rezultate frumoase pot fi obținute și cu mijloace foarte simple. Acest lucru este deosebit de interesant pentru toți cei care doresc să își continue hobby-ul în timpul vacanței. Este adesea dificil să luați cu dvs. echipamente mai ample. Montura pentru urmărire, în special, nu încape în valiză. Deci, ce putem face în astrofotografia fără urmărire?

Desigur că fotografia deep-sky cu distanțe focale mari nu poate fi realizată fără urmărire. În schimb, se pot obține fotografii ale Căii Lactee, împodobită cu nenumărate nebuloase, nori întunecați și roiuri de stele. Pentru o fotografie estetică, startrail-urile nu trebuie să fie însă prea lungi. Lungimea acestora într-o fotografie depinde de mai mulți factori. Ele pot fi calculate cu ușurință în pixeli folosind următoarea formulă de estimare:

Lungime startrail în pixeli = 0,0727 * f *  t * cos(δ) p

Unde f este distanța focală în mm, t este timpul de expunere în secunde, δ este declinația obiectului în grade și p este dimensiunea pixelilor în μm. Liniile startrail sunt cele mai lungi în apropierea ecuatorului ceresc, unde declinația este 0° și cosinusul este 1.

De exemplu, dacă doriți să fotografiați constelația Săgetător cu un obiectiv de 35 mm și pixeli de 5μm, veți avea o lungime a liniei de doi pixeli după patru secunde de timp de expunere. Lungimea maximă acceptabilă a liniei depinde, de asemenea, de faptul dacă rezoluția fotografiei va fi redusă ulterior. În acest caz, startrail-urile pot avea o lungime de câțiva pixeli sau puteți lua în calcul pixeli chiar mai mari.

Fotografia cu teleobiective în intervalul de 200 mm reprezintă limita a ceea ce este posibil. În acest caz, lungimea liniei este aproape acceptabilă la timpi de expunere de aproximativ o secundă. Fotografiile celor mai strălucitoare obiecte deep-sky, cum ar fi M 31 și M 42, pot fi realizate fără urmărire, care prezintă mai multe detalii. Cu toate acestea, pentru a obține un raport semnal-zgomot bun, sunt necesare câteva sute de fotografii, care sunt mai apoi compuse în timpul procesării.

Pe lângă timpul de expunere corect, există și problema setărilor optime ale aparatului de fotografiat și a diafragmei obiectivului. În mod normal, chiar și obiectivele fotografice scumpe sunt uneori limitate la f/5,6 în astrofotografie, întrucât nimic nu face să iasă în evidență mai bine aberațiile decât punctele luminoase pe un fundal întunecat. Cu toate acestea, pentru a genera cât mai mult semnal posibil pe cip într-un timp scurt, este necesară o diafragmă largă. Fără urmărire, pot fi necesare unele compromisuri în ceea ce privește calitatea imaginii stelelor, cel mai bun compromis pentru fiecare obiectiv trebuind să fie identificat la nivel individual, prin intermediul unei serii mici de fotografii de test.

Setarea ISO este cel de-al doilea parametru important. Acesta trebuie setat la un nivel neobișnuit de ridicat, de cel puțin 1600, sau semnificativ mai ridicat, în funcție de comportamentul privind zgomotul aparatului de fotografiat. Setarea maximă cea mai potrivită mai depinde și de temperatură. În nopțile friguroase se pot folosi valori mai mari.

În plus, aparatul de fotografiat trebuie să funcționeze în modul RAW, fără nici o procesare internă a imaginii.

Nu în ultimul rând, software-ul este util și din următoarele motive: Fitswork, care este disponibil gratuit, permite, de exemplu, calcularea retroactivă a urmelor de tip startrail. Pentru a face acest lucru, imaginea trebuie rotită prin intermediul elementului din meniu „Edit - Image geometry - Rotate image“, astfel încât liniile să se desfășoare pe orizontală. Funcția dorită se poate accesa la „Edit - Special filters“. Filtrul se ajustează la lungimea liniei prin intermediul cursorului „Horizontal width“, iar „Threshold“ limitează luminozitatea secțiunilor de imagine care sunt corectate. În acest fel, artefactele din fundal pot fi reduse, dar nu complet evitate la o corecție mai puternică.

Fitswork oferă încă o opțiune pentru corectarea stelelor distorsionate. Funcția „Edit - Sharpen - Reduce star radius“ poate fi utilizată în acest scop. Și în acest caz, liniile startrail trebuie să fie orientate orizontal. Apoi, este important să bifați „Doar pe orizontală“ din setările filtrului. Cursorul „Ascunde stelele“ permite și o afișare mai moale a stelelor, astfel încât acestea să nu pară de parcă ar fi decupate de pe cer. Rezultatele obținute aici sunt de obicei mai puțin afectate de artefacte.

Trebuie încercat pentru a vedea care dintre aceste metode produce cel mai bun rezultat. Această tehnologie are, totuși, limitele sale: Ambele funcții sunt recomandate numai pentru stelele ușor distorsionate, deoarece apar artefacte nedorite în cazul unei corecții mai puternice. Totodată, Fitswork poate fi utilizat numai pentru a recalcula startrail-uri liniare. În cazul obiectivelor cu distanțe focale scurte sau atunci când subiectul se află aproape de unul dintre polii cerești, traseele startrail-urilor sunt adesea curbate. În acest caz, corecția nu este posibilă.

Concluzie

Chiar și fără urmărire, este posibil să se realizeze fotografii reușite și destul de profunde cu obiective cu unghi larg. Software-ul poate ajuta în cazul stelelor ușor distorsionate.

Autor: Mario Weigand / Licență: Oculum-Verlag GmbH