Observații cu ochiul liber

Astronomia cu ochiul liber. Cum funcționează și care sunt aspectele de care trebuie să țineți seama în timpul observațiilor?

Ochiul este cel mai mic telescop din lume. Niciun telescop nu poate realiza performanțele de care este capabil organul de simț omenesc. Chiar și cu ochiul liber se pot poate observa foarte frumos bolta cerească. Nu numai telescopul, ci și ochiul omenesc este un instrument pentru observare – cel mai mic din lume. Un telescop are o capacitate tot mai ridicată de colectare a luminii cu cât îi crește apertura. Ochiul nostru posedă la rândul lui o apertură, la fel ca și telescopul: pupila.

Pupila umană

Pupila ochiului este un dispozitiv genial. Este controlată de iris, iar diametrul variază între 1 și 8 mm. Deschiderea maximă a pupilei depinde de vârsta persoanei.

În timp ce un tânăr de 20 de ani ajunge la o deschidere a pupilei de 8 mm, o persoană de 60 de ani ajunge doar la 4-5 mm. Cu alte cuvinte: ochiul tânărului de 20 de ani este mai fotosensibil decât al unei persoane de 60 de ani.

Atunci când pupila ochiului este larg deschisă, în ochi pătrunde multă lumină. Pe de altă parte, cu cât deschiderea ochiului este mai mare, cu atât acuitatea vizuală scade. Acest aspect nu este important atunci când se observă cerul înstelat, deoarece în acest caz sunt folosite preponderent bastonașele. Acestea posedă o rezoluție mai slabă decât conurile.

Dacă ochiul posedă abilitatea de a separa două puncte foarte apropiate aflate la o anumită distanță și de a le vedea ca puncte distincte, vorbim de puterea de separare. În mod normal, aceasta este 1 minut de arc (a 60-a parte dintr-un grad) pe timp de zi. Pe timp de noapte, este de circa 2 minute de arc.

Noapte intră în acțiune bastonașele. Acestea sunt prevăzute numai pentru vederea în condiții de luminozitate redusă. Spre deosebire de vederea pe timp de zi, rezoluția este mai redusă. În plus, putem percepe numai luminos/întunecat, respectiv alb/negru.

În punctul în care vederea are cea mai mare acuitate, în depresiunea de pe retină numită fovea centralis, se găsesc numai conuri pentru vederea de zi. În această depresiune se înghesuie un număr gigantic de conuri, respectiv 130.000. Sunt aproximativ la fel de multe conuri câți locuitori are orașul Buzău.

În această depresiune nu găsim bastonașe. Prin urmare, această zonă a vederii nu este folosită în timpul nopții și nici pentru observațiile astronomice. În afara acestei depresiuni, numărul de bastonașe crește treptat. La circa 20° de fovea centralis întâlnim numărul și densitatea cea mai mare de bastonașe. Aceasta este și zona pe care ar trebui să o folosim pentru observarea astronomică și prin telescop (cel puțin în cazul obiectelor mai puțin luminoase).

Observațiile astronomice sunt posibile și cu ochiul liber. Dacă faceți rost de o planisferă, puteți recunoaște foarte bine constelațiile individuale de pe bolta cerească. Cunoașterea celor mai multe constelații de pe firmament este o condiție pentru a găsi ulterior obiectele cerești pe care să le observați cu telescopul. Vă recomandăm planisfera de la editura Kosmos.

Ca pasionat de astronomie, este unul dintre primele obiecte pe care ar trebui să-l achiziționați. Veți folosi frecvent această hartă stelară, chiar și atunci când veți fi deja familiarizat cu bolta cerească. Această hartă nu arată numai firmamentul la orice oră din zi și din noapte, pe tot parcursul anului, ci arată și poziția Soarelui, ecliptica (pentru pozițiile planetelor), orele de crepuscul și multe altele.

O altă achiziție importantă este cea a unui anuar astronomic (de ex. „Anul astronomic” de la editura Kosmos). Este un anuar astronomic foarte îndrăgit, care vă pune la dispoziție în fiecare lună informații despre planete, bolta cerească, meteori și obiecte de observat. În fiecare lună este abordată o temă astronomică interesantă.

Alături de hărțile stelare și anuarele astronomice, software-urile (cum ar fi programele tip planetariu) câștigă tot mai mult teren în domeniul articolelor publicistice din domeniul astronomiei. Programele tip planetariu multimedia oferă observatorului o privire completă asupra bolții cerești. Unele programe au enorm de multe funcții, pentru a reda evenimente astronomice actuale sau viitoare sau care invită la călătorii prin sistemul solar. Există și programe care conțin un lexic de astronomie complet.

Unele software-uri permit chiar și controlul unui telescop cu sistem sistem GoTo prin intermediul PC-ului și orientarea pe obiectele corespunzătoare. Lucruri de interes găsesc și persoanele care vor doar să imprime hărți de căutare detaliate, pentru a găsi manual obiectele astronomice respective.

Acum chiar putem începe observarea astronomică. Aveți echipamentul necesar, ați luat cu dvs. harta stelară și o carte și vreți să ieșiți în trombă în noaptea neagră, cu cer senin. Însă nu ați uitat cumva ceva? Bineînțeles! Pentru orice noapte dedicată observărilor, trebuie să vă îmbrăcați bine. Chiar și vara, când zilele sunt caniculare, noapte se poate lăsa frigul... chiar și în luna august. Așa că nu uitați încălțămintea potrivită și o jachetă călduroasă.

Ochiul are nevoie de timp pentru a se obișnui cu întunericul. Dacă ieșiți dintr-o cameră puternic luminată afară în noapte, la început nu veți recunoaște multe lucruri. Pupilele ochilor sunt încă prea mici, fiind adaptate la luminozitatea camerei. Mai apoi, pupilele încep să se deschidă. Inițial mai rapid, după care ceva mai lent. Până când pupilele dvs. sunt deschise complet pot trece chiar și 45 de minute. Bineînțeles că nu trebuie să așteptați atât timp în întuneric, până când să puteți privi către cer.

Asigurați-vă că nu sunteți orbit de luminile stradale, luminile provenite de la case sau de lanterne de buzunar puternice. Dacă aceste perturbări survin prea des, adaptarea la întuneric are de suferit. Din acest motiv, astronomii nu folosec lumina albă în timpul observării, ci lumină roșie. De regulă, lanterne de buzunar cu LED-uri roșii, cu intensitate reglabilă.

După ce ochii vi s-au obișnuit cu întunericul, puteți observa stele până la clasa de mărime 6. Acestea sunt stele care strălucesc slab, fiind de circa 100 de ori mai puțin luminoase decât stelele din clasa 1. Stelele din clasa 1 sunt printre cele mai luminoase de pe firmament. Stelele și mai luminoase sunt, de exemplu, de clasa 0 sau -1. Cu cât numărul clasei este mai mic, cu atât stelele sunt mai luminoase. Clasele de mărime ale stelelor sunt denumite, în general, magnitudini (prescurtat: mag).

Cu ochiul liber puteți observa diferite roiuri de stele deschise. Pleiadele din constelația Taurul, de exemplu. Sau puteți percepe ca pe o mică pată luminoasă, nebuloasa Andromeda, galaxia spirală care este vecina noastră. Această difuză pată luminoasă se află la o distanță de peste 2,5 milioane de ani-lumină.

Însă ce este de făcut atunci când simpla observare cu ochiul liber nu mai este de ajuns? Atunci probabil veți apela la un telescop.