Trucul Telrad: orientarea monturii cu căutătorul de proiecție

O montură ecuatorială este pe atât de bună, pe cât de bine este aliniată la polul ceresc. Această metodă, chiar dacă mai puțin cunoscută, funcționează.

În acest articol, vă vom dezvălui un mic secret. Mulți astronomi amatori dețin un căutător Telrad sau Radiant, dar nu știu că îl pot folosi pentru a-și alinia montura ecuatorială - fără a avea nevoie de o lunetă polară.

Dar de ce trebuie să facem asta?

Monturile ecuatoriale ușurează mult urmărirea obiectelor de pe cer - manual sau cu ajutorul unui motor. Pentru ca acest lucru să funcționeze, montura trebuie să fie aliniată cât mai precis la polul ceresc. Acest lucru nu este atât de important pentru observarea vizuală. Dacă este necesar, puteți face o corecție manuală după câteva minute, înainte ca obiectul să se îndepărteze prea mult de centrul câmpului vizual.

Lucrurile stau altfel în cazul astrofotografiei. Aici, abaterile mici devin rapid vizibile și, chiar dacă fotografiați cu un ghidaj automat, alinierea exactă este cea mai bună premisă pentru o imagine perfectă.

Din nefericire, alinierea monturii la polul ceresc este o operațiune care necesită mult timp, iar unele telescoape nici măcar nu sunt echipate cu o lunetă polară. Avem însă o veste bună: cu un căutător Telrad sau Radiant, puteți simplifica foarte mult procedura.

Căutătorul arată trei cercuri cu diametrul de 0,5°, 2° și 4°. Steaua Polară se află la aproximativ trei sferturi de grad de adevăratul pol ceresc.

1. Mai întâi orientăm căutătorul la optica principală. Apoi mutăm montura în poziția inițială, astfel încât optica principală să fie așezată direct deasupra carcasei de ascensie dreaptă. În cazul unei montări germane, bara de contragreutăți este îndreptată direct în jos.

2. Axa de declinație se reglează la 90° - tubul este acum îndreptat în prelungirea axei de ascensie dreaptă. Declinația și ascensia dreaptă nu mai trebuie acum ajustate până când montura nu este aliniată.

3. Acum plasăm Steaua Polară în centrul cercului căutătorului cu ajutorul reglajului azimutului și al altitudinii polare. Montura este acum aliniată cu polul cu o precizie mai mică de un grad.

Se poate și mai precis de atât. Trebuie mai întâi însă să ne dăm seama în ce punct al orbitei sale se află la momentul respectiv Steaua Polară. Este destul de simplu. Să presupunem că, atunci când privim spre nord, vedem următoarea secțiune de cer:

Steaua strălucitoare din partea de sus a imaginii este Steaua Polară. Vedem constelația Cassiopeia și părți din alte constelații. Între Cassiopeia și Perseu se află binecunoscutul roi stelar dublu h & Chi Persei. Acest roi stelar are aceeași coordonată de ascensie dreaptă ca și Steaua Polară. În acest caz, setăm în căutător Steaua Polară prin reglarea azimutului și a altitudinii polare în următoarea poziție:

Gata - am aliniat montura cu o precizie de câteva minute de arc.

Putem verifica rezultatul: dacă pivotăm telescopul pe axa RA, Steaua Polară se deplasează într-un cerc concentric în jurul cercului de divizare cel mai interior al vizorului.

Tassilo se ocupă de relația cu dealerii noștri și dezvoltă produse pentru marca Omegon

Tassilo Bohm este preocupat de astronomia de amatori din anul 1986, an în care a putut fi observată cometa Halley. Este membru fondator al Grupului de lucru astronomic Laufen și de mulți ani colaborează cu Observatorul Public din München, unde pune accentul pe construirea individuală de telescoape. În anul 1996, a profitat de oportunitate pentru a-și transforma hobby-ul în profesie, ocupându-se mai întâi de vânzări și ulterior de dezvoltarea de telescoape.

Limbi: germană, engleză