Lunete terestre

Lunetele terestre sunt telescoape compacte cu putere ridicată de mărire, destinate observării la mare distanță. Ce aspecte mai trebuie să cunosc?

O lunetă cu o putere ridicată de mărire. Domeniile de aplicație sunt observațiile la distanțe mari și observarea detaliilor la distanțe medii (de ex. observarea talerelor de către practicanții de tir sportiv sau observarea prăzii de către vânători).

Lunetele terestre sunt lunete monoculare cu puterea de mărire între 20x și 80x, în funcție de ocularul utilizat. Ele sunt folosite atunci când trebuie ținute sub observație distanțe sau suprafețe libere mari. Domeniul de utilizare clasic sunt suprafețele mai mari de apă. Luneta terestră este ideală pentru a observa obiecte care se deplasează mai degrabă lent, cum ar fi rațe ori gâște care înoată, pescăruși, cormorani sau alte păsări acvatice. Din cauza puterii ridicate de mărire, câmpul vizual este destul de restrâns.

În schimb, optica permite observarea unor detalii care ar scăpa unui binoclu. Cât de mare este pata albă de pe pana principală cea mai exterioară (a zecea) a pescărușului care înoată acolo, la 400 sau 500 m distanță? Pasărea aceea este un pescăruș cu picioare galbene sau totuși un pescăruș pontic? Poate va ridica un picior din apă în timp ce se pigulește și veți putea recunoaște dacă este galben pal ori galben puternic. Capul este complet alb sau prezintă o linie punctată de culoare închisă? Opticile moderne cu lentile acoperite cu un strat protector vă permit să rezolvați problemele de identificare a speciilor, care pe vremuri rămâneau nerezolvate.

Marele avantaj al observărilor cu o lunetă terestră este faptul că animalele nu sunt deranjate, deoarece se păstrează o distanță mare. Cu un simplu binoclu ar fi iresponsabil să observați păsări de pradă rare (codalbi, acvile de munte, șoimi călători) în cuib. Însă de la o distanță mare (> 1.000 m) nu le veți deranja și veți putea totuși arunca o privire în viața de familie a acestor interesante păsări mari. De exemplu, veți putea observa în detaliu cum vin și pleacă din cuib.

De regulă, pe luneta terestră veți găsi două numere, de exemplu „40x62” sau „15x50”. Prima valoarea indică întotdeauna puterea de mărire, iar a doua diametrul obiectivului în milimetri. Prin urmare, o lunetă „40 x 62” mărește de 40 de ori, iar obiectivul (orificiul de intrare) are diametrul de 62 milimetri. Factorul de mărire 40 înseamnă că veți vedea o pasăre aflată la 40 m distanță ca și cum ar fi la o distanță de doar un metru.

Ce puteri de mărire sunt uzuale în cazul lunetelor terestre?

• În general, este uzuală o putere de mărire fixă de 30x și puteri de mărire variabile între 15x și 60x.
• Cu o putere de mărire mai scăzută puteți găsi mai ușor obiectul, iar după ce l-ați găsit, îl puteți observa mai atent cu o putere de mărire mai ridicată.

Un criteriu important atunci când cumpărați o lunetă terestră este intensitatea luminoasă. Indicatorul principal pentru capacitatea de colectare a luminii a unui dispozitiv este diametrul obiectivului, respectiv cel de-al doilea număr din specificația instrumentului. Dacă circulați cu luneta terestră în condiții variabile de lumină, ar trebui să optați pentru un instrument cu diametrul obiectivului de minim 80 mm. Cu cât lentila obiectivului este mai mare, cu atât mai multă lumină pătrunde în interiorul lunetei.

Intensitatea luminoasă depinde însă și de calitatea sticlei prelucrate și de stratul de acoperire antireflex, însă înainte de toate, de puterea de mărire pe care o alegeți. O putere de mărire mai mare „costă” lumină; imaginea devine mai întunecată cu cât factorul de mărire pe care l-ați setat este mai mare.

În cazul lunetelor se aplică același principiu valabil pentru toate aparatele sofisticate: cine vrea o calitate de top n-ar trebui să se sfiască să investească într-un model high-end de marcă, cum ar fi ZEISS sau Swarovski. Aceste lunete costă între 1.500 și mult peste 2.000 de euro, însă vă vor ține o viață. Dacă știți că veți folosi luneta terestră deseori sub cerul liber, în condiții meteorologice schimbătoare, n-ar trebui să faceți economie acolo unde nu trebuie.

Începătorii, care încă nu știu dacă observarea păsărilor va deveni o pasiune pentru restul vieții, pot opta pentru un aparat de calitate medie, care furnizează imagini excepționale pe timp de zi, pe vreme însorită, dar și imagini bune până la satisfăcătoare atunci când cerul este acoperit. Astfel de modele sunt disponibile la prețuri între 200 și 500 de euro.

Dacă vreți să cumpărați o lunetă terestră, este esențial să vă gândiți cum, când și cât de des o veți folosi. Folosiți același raționament ca în cazul achiziției unei mașini. Un agent de vânzări, care parcurge 100.000 km anual, va investi pe bună dreptate mai mult în mașina sa decât o persoană care folosește mașina doar sporadic. Aceasta din urmă va opta probabil pentru un model la preț mai mic, matur din punct de vedere tehnic și fiabil, care însă nu ar fi prima opțiune pentru persoana care circulă foarte mult cu mașina.

Cele mai multe persoane pot ține în mână fără trepidații binocluri cu o putere de mărire de 10x sau chiar și de 12x. Bineînțeles că lucrurile stau cu totul altfel în cazul unei lunete terestre cu o putere de mărire mult mai ridicată. Veți avea nevoie neapărat de un trepied, pe care să montați luneta terestră astfel încât să poată fi deplasabilă în toate direcțiile. Contează mai puțin dacă optați pentru un suport sofisticat cu cap cu bilă ori pentru un suport cu cap înclinat rotativ. Cel mai bine ar fi să le încercați pe amândouă și să vă decideți apoi pentru sistemul cu care vă împăcați cel mai bine.

Ambele sisteme oferă bineînțeles posibilitatea de a bloca luneta într-o poziție odată selectată. Ceea ce este comod atunci când observați o pasăre interesantă o perioadă mai îndelungată sau doriți să o arătați unei alte persoane.(„Ia privește prin luneta mea; am reglat-o pe cufundacul de acolo!”). De cele mai multe ori, deblocarea se face cu o simplă mișcare a mâinii, pentru a putea din nou înclina sau pivota luneta. De exemplu atunci când pasărea acvatică observată își ia brusc zborul sau iese din cadru. Trepiedele de calitate din metal au prețul începând de la 50 de euro. Capetele cu bilă sau de înclinare costă între 30 și 50 de euro.

Un alt aspect important este greutatea. Trepiedele din lemn sunt foarte stabile, însă grele. Ele sunt adecvate mai cu seamă pentru utilizări staționare, inclusiv în apă. Metalul, pe de altă parte, mai ales aluminiul, combină greutatea redusă cu o bună stabilitate (important pe vânt!). Oricine are de transportat luneta terestră și trepiedul pe distanțe mai lungi este recunoscător pentru fiecare gram în minus. Opțiunea cea mai bună o reprezintă bineînțeles trepiedele din fibră de carbon, care au însă un preț mai piperat.

Nu. Scopul de utilizare al unei lunete terestre diferă ce cel al unui binoclu. De aceea, observatorii ambițioși folosesc de multe ori pentru observare ambele instrumente. Binoclul, cu câmpul său vizual relativ mare, este folosit pentru a cerceta văzduhul sau pentru a inspecta liziera ori o apă, pentru a vedea dacă există acolo păsări interesante. El servește orientării spațiale. Dacă distanțele sunt mici sau dacă vă aflați în peisaje închise (pădure, lăstăriș), binoclul vă este suficient.

Însă dacă ați descoperit un obiect deosebit de interesant într-un peisaj deschis, poate fi foarte avantajos să folosiți o lunetă terestră cu o putere ridicată de mărire. Astfel veți putea observa respectivul obiect în toate detaliile.

Păsările în mișcare pot fi observate bineînțeles și cu o lunetă. Având însă în vedere câmpul vizual mai mic, este nevoie de exercițiu. Nu este simplu deloc să păstrați în cadru o pasăre care trece în zbor. Trebuie să o urmăriți, pivotând luneta. Pe măsură ce aveți mai multă experiență, va crește și siguranța de a găsi o pasăre pe cer sau de a o „fixa” o în zbor. Prin exercițiu, vă familiarizați cu manipularea sistemului mecanic al lunetei, iar gesturile devin automate (Este la fel ca la condus. Șoferul începător se uită la schimbătorul de viteze și „caută” viteza respectivă, în timp ce un șofer rutinat execută operațiunile automat.) Vă invităm să consultați și rubrica "Întrebări frecvente despre observarea păsărilor".

Calitatea unei lunete terestre depinde de multe aspecte. Pe lângă numărul de lentile integrate, straturile de acoperire, sistemul de fixare a lentilelor, materialul carcasei și structura constructivă a ocularelor, un alt factor important este tipul de sticlă folosită. La lunetele terestre de calitate superioară se folosesc deseori sticle speciale cu conținut de fluor, care au proprietăți de refracție speciale. Aceste tipuri de sticlă au un proces de producție costisitor și sunt dificil de prelucrat, însă oferă rezultate semnificativ mai bune în materie de corecție cromatică și de câmp decât opticile din sticlă normală.

De la o putere de mărire de peste 30x, lunetele terestre din sticlă simplă au borduri albastre vizibile, în timp ce opticile realizate din sticlă specială furnizează, de regulă, culori pure până la o putere de mărire de 60x. Mărcile din segmentul high-end, ca ZEISS, Swarovski, Leica, Optolyth și Kowa-Prominar, folosesc deseori astfel de sticle speciale, fără a specifica explicit acest lucru. În ultimul timp, și unele modele din segmentul de mijloc (Leupold, Omegon, Meopta, Minox, Celestron, Meade, Vixen, Nikon etc.) folosesc sticlă specială.

Pentru a diferenția aceste modele de variantele cu sticlă normală, producătorii apelează la acronimele HD (sticlă high definition) și ED (extra-low dispersion). Opticile cu sticlă ED/HD au o calitate mult mai bună, însă și prețul este mai mare.