Obstrucția

Un telescop trebuie să colecteze lumină - ideal, cât mai multă. Însă există și o parte întunecată, cu care trebuie să trăim...

După această regulă generală, un telescop reflector Newton cu diametrul oglinzii de 200 mm și diametrul oglinzii secundare de 50 mm ar avea aceeași performanță de contrast ca un refractor cu apertura de 150 mm. Altfel stau lucrurile în ceea ce privește capacitatea de colectare a luminii. Bineînțeles că aceasta scade odată cu obstrucția corespunzătoare, însă nu în măsura care se remarcă la contrast.

Telescopul este un colector de lumină care concentrează lumina captată și produce o imagine. În cazul telescoapelor newtoniene, oglinda secundară ghidează lumina în lateral în focalizator, deoarece altfel aceste telescoape nu ar putea fi folosite pentru observare. Mai există și alte tipuri constructive obstrucționate de o oglindă secundară.

Oglinda secundară din sistemul optic creează o obstrucţie, care reduce performanța din punct de vedere al contrastului și al aperturii efective. Orice componentă care se află pe traiectoria fasciculului luminos din telescop generează acest efect de ocultare (obstrucție). În principiu, fenomenul apare la toate telescoapele reflectoare (cu excepția telescoapelor Schiefspiegler). Doar refractorul are o obstrucție de 0 %, deoarece nicio componentă nu deranjează traiectoria fasciculului luminos.

Imaginile arată faptul că imaginea este dispersată din cauza obstrucției existente, ceea ce se traduce printr-o reducere a contrastului. Cu cât oglinda secundară este mai mare, cu atât este mai mare și obstrucția.

Pentru a afla performanța de contrast sau pierderea de contrast a unui telescop, nu trebuie decât să scădeți diametrul oglinzii secundare din diametrul oglinzii primare. Obțineți astfel apertura efectivă de contrast pe care un telescop ar avea-o fără obstrucție.