Montura

Ce aspecte sunt importante la o montură și de ce nu orice montură este potrivită pentru astrofotografie. Cu recomandări...

O componenta importanta a oricarui telescop: Montura. Indiferent despre care tip constructiv este vorba.

Optica are si ea limitele ei: daca montura nu este pe masura, nu veti avea satisfactie la observatii nici de la cea mai performanta optica din lume. Luati in considerare in alegerea monturii stabilitatea acesteia si luati legatura cu noi in cazul in care nu sunteti siguri de alegerea facuta.

Cu o montură azimutală, puteți deplasa telescopul la azimut (latitudine) și la altitudine și îl puteți îndrepta spre orice obiect doriți. Majoritatea telescoapelor ieftine sunt montate pe o furcă mică. Dar și așa puteți să urmăriți un obiect. Există însă și variante de calitate superioară, care sporesc plăcerea observării.

În plus, telescopul are o mică tijă pe o parte, care poate fi conectată la suportul cu furcă și fixată pe înălțime (acest lucru este valabil, de obicei, la cele mai mici telescoape). Cealaltă axă a telescopului poate fi rotită 360° în azimut în toate direcțiile cardinale. Ea poate fi blocată cu un șurub mic.

Cu aceste monturi puteți astfel ținti și observa orice obiect de pe bolta cerească. Aceste modele au avantajul că sunt foarte ușor de transportat și nu necesită cunoștințe suplimentare. Atunci când observați un obiect ceresc, trebuie să corectați telescopul pe ambele axe.

Datorită mișcării de rotație a Pământului, o stea se deplasează pe cer cu aproximativ 0,25° pe minut. Obiectele se ridică în est, își încep mișcarea circulară acolo, ating în sud punctul cel mai înalt pe meridian și, în cele din urmă, coboară din nou până când apun în vest.

Așa urmăriți obiectul pe firmament

Cu o montură azimutală puteți "prinde" obiectul corespunzător atunci când, după o perioadă scurtă de timp, acesta iese din nou din câmpul vizual al ocularului. Operațiunea este uneori dificilă, dacă telescopul are o montură foarte simplistă, fără posibilitatea de ajustare fină. O astfel de montură nu este în niciun caz potrivită pentru astrofotografie. Deoarece obiectul fotografiat trebuie să rămână întotdeauna exact în câmpul vizual. În plus, montura azimutală este supusă rotației câmpului imaginii.

Există însă și monturi azimutale confortabile, care au două butoane pentru mișcările fine ale ambelor axe. Astfel vă puteți apropia de obiectele cerești mult mai precis. Dacă intenționați să cumpărați un telescop cu montură azimutală, vă recomandăm să alegeți un model cu mișcare fină.

Montura ecuatorială este orientată după axa Pământului și urmărește astrele pe un arc de cerc. Pentru a menține un obiect în centrul câmpului vizual trebuie să controlați numai o axă și nu două. Este o montură foarte practică pentru observarea astronomică și indispensabilă pentru astrofotografie.

Sunt disponibile două variante:

• montura germană
• montura în furcă

Cele două tipuri de monturi arată diferit, însă principiul este similar. Monturile sunt alcătuite din două axe pivotante.

• axa de ascensie dreaptă
• axa de declinație

Axa de ascensie dreaptă se orientează către polul nord ceresc în apropierea Stelei Polare, fiind astfel paralelă cu axa de rotație a Pământului. La orientare vă ajută o lunetă polară. Axa de declinație se află la 90 de grade, perpendicular.

Declinația indică înălțimea unui obiect peste ecuatorul ceresc în grade până la 90°. Coordonatele ascensiei drepte sunt responsabile pentru unghiul orar variabil. Punctul zero se află în punctul echinocțiului de primăvară din constelația Pești și este exprimat în ore și minute.

Dacă ați fixat un anumit obiect în telescop, puteți urmări coordonatele pe o hartă stelară. Declinația este întotdeauna fixă și corespunde datelor din harta stelară. Ascensia dreaptă, pe de altă parte, este mobilă, iar unghiul orar poate fi setat cu ajutorul unui inel de coordonate rotativ. Rotiți scara RA până când indicația corespunde cu cea de pe harta stelară. Acum puteți alege un alt obiect de pe harta stelară și îl puteți seta în funcție de coordonatele sale.

Cele două axe ale monturii sunt responsabile pentru sistemul de coordonate de pe cer. Imaginați-vă sistemul de coordonate cerești ca o proiecție pe sfera cerească. Sistemul este format din mai multe linii verticale și orizontale curbe, la fel ca și coordonatele geografice ale Pământului.

Dacă telescopul pe montură paralactică este aliniat cu Steaua Polară, puteți seta orice obiect ceresc. Deoarece Pământul se rotește, trebuie doar să compensați mișcarea de rotație a Pământului prin mișcarea fină a ascensiei drepte, pentru a menține o anumită stea în centrul câmpului vizual. Nu este nevoie să modificați declinația.

Mult mai ușor este cu un motor, pentru că atunci nu mai trebuie să compensați manual rotația Pământului, ci lăsați motorul să se ocupe de asta. În general există și un sistem de comandă electronic.

Pentru astrofotografie, montura trebuie să fie aliniată ceva mai precis decât doar la Steaua Polară. Deoarece polul nord ceresc nu se află exact în poziția Stelei Polare, ci la o distanță de aproximativ 0,5° lângă aceasta, pe o perioadă mai lungă de timp pot apărea totuși abateri. Cel mai bine este să folosiți o lunetă polară, care poate fi instalată opțional în multe monturi.

Un principiu deosebit de ingenios și simplu în același timp este montura Dobson. S-a dorit un telescop cât mai mare pe o montură, la un preț rezonabil. Și s-a reușit.

Un telescop newtonian este așezat pe o cutie de lemn, putând fi mișcat liber în azimut (latitudine) și pe înălțime. Structura cutiei este destul de simplă. Este formată din doar câteva piese, care se asamblează după principiul Ikea.

Pentru o deplasare ușoară, telescopul sau cutia are rulmenți de alunecare și de pivotare. Astfel puteți aduce telescopul în orice poziție doriți cu un singur deget.

Telescoapele Dobson combină aperturile mari cu prețuri de neegalat. În ceea ce privește transportul telescopului, nici un alt instrument optic nu este atât de ușor de transportat ca un telescop Dobson. Ridicați tubul din montura Dobson (Rockerbox) și veți avea în față două componente de telescop. Telescopul este la fel de ușor de reasamblat.

Fie că sunteți teren, fie în fața ușii de acasă - nu trebuie decât să îl amplasați și deja puteți să începeți observarea. Aceasta este simplitatea unei monturi Dobson. Aceasta are nenumărați fani printre astronomii amatori.

Acest tip de telescop are bineînțeles și anumite dezavantaje. Dezavantaje, care însă sunt doar relative, dacă știți pentru ce să folosiți un telescop Dobson. Un lucru este clar: acesta este un instrument pentru observatorii vizuali.

Cu un telescop Dobson nu veți putea face astrofotografii. Chiar și la puteri de mărire foarte ridicate, de exemplu la observarea planetelor, va fi destul de dificil să mențineți obiectul în câmpul vizual. Există însă "dobsonauți" care au găsit tehnica optimă pentru observarea planetelor cu o putere de mărire ridicată.