Astrofotografii cu aparate foto SLR digitale

O maşină de astrofotografiat: 7 setări care vă transformă aparatul foto SLR într-o cameră foto pentru astrofotografie.

Dacă deţineţi un aparat foto SLR, îl puteți folosi cu brio pentru a realiza astrofotografii prin telescop.

Pe piață există o mulțime de modele de camere foto, ceea ce face dificilă alegerea aparatului foto cel mai potrivit. Dacă aveți deja un aparat foto, ar trebui să-l folosiți pe acesta. În schimb, dacă vă gândiți să achiziționați o cameră foto pentru astrofotografii, ar trebui să vă gândiți ce model să alegeți.

Cel mai frecvent sunt folosite camerele foto din seria constructivă EOS marca Canon. Unele modele Nikon oferă și ele rezultate frumoase. Cu camerele foto Canon puteți expune circa 5 minute neîntrerupt, ceea ce face aceste modele foarte interesante pentru scopuri astronomice. Zgomotul termic al camerei este acceptabil.

Există însă și alte modele și alți producători de luat în considerare. Important este ca cipul să permită timpi de expunere mai mari. O funcție utilă este funcția internă de suprimare a zgomotului. Dacă vreți să fotografiați nu doar obiecte luminoase, cum ar fi Luna sau planetele, ci și obiecte deep-sky mai puțin luminoase, veți folosi timpi de expunere mari. Așa că va fi necesar să faceți mai multe fotografii ale obiectului și să le suprapuneți apoi pe computer.

La camera foto ar trebui efectuate următoarele setări:

• Format Raw
• Balans de alb lumină naturală
• Expunere B
• Setare pe manual
• Eventual mirror lock-up (MLU)
• Activare suprimare internă a zgomotului
• Sensibilitate ISO 400-800, în cazuri individuale și ISO 1.600

Dacă setați formatul RAW, nu este obligatoriu să setați balansul de alb pe lumină naturală, deoarece puteți foarte bine procesa fotografia ulterior. Această setare este oportună dacă vreți să vedeți cum va arăta fotografia din punct de vedere cromatic deja din imaginea de previzualizare sau neprelucrată.

După ce ați făcut setările respective și ați montat adaptoarele corespunzătoare (vezi mai jos), puteți începe. Asigurați-vă că bateriile sunt încărcate și că aveți la dvs. și baterii de rezervă. Bateriile se consumă rapid mai ales în nopțile reci. Dacă lucrați de acasă, puteți să cumpărați o sursă de alimentare potrivită. Pentru utilizarea pe teren există încărcătoare care pot fi conectate la bricheta mașinii. Vă recomandăm să cumpărați un declanșator cu cablu, deoarece acesta asigură fotografii fără trepidații.

Cu un aparat foto SLR fotografiați fără obiectiv direct prin telescop beneficiind de distanţa focală a acestuia. Cu alte cuvinte, dacă telescopul are distanța focală de 1.000 mm, veți fotografia tot cu o distanță focală de 1.000 mm. Telescopul dvs. funcționează ca un super-teleobiectiv.

După ce ați demontat obiectivul, instalați un inel T2 la baioneta camerei foto. Deoarece fiecare cameră foto are propriul sistem, există un inel T special pentru aproape fiecare tip de cameră. Pe partea cealaltă, inelul are un filet T2. În acest filet se înșurubează un adaptor de ocular fie de 1,25“, fie de 2“. Pe partea camerei foto aveți un filet potrivit, iar pe partea pe care vine focalizatorul aveți un adaptor atașabil.

După orientarea precisă a monturii pe polul nord ceresc, telescopul este reglat suficient pentru a putea realiza fotografii cu expunere mai îndelungată. Dacă montura nu ar fi poziționată precis, pe fotografie o stea nu ar arăta ca un punct, ci ca o linie, ceea ce este de evitat.

Mai întâi ar trebui să căutați obiectul cu un ocular cu o distanță focală mare și abia apoi să instalați camera foto. Prin căutătorul camerei obiectul vizat nu se vede atât de bine ca prin ocular. În acest moment este destul de dificil de găsit punctul perfect de focalizare, mai ales că cele mai multe obiecte apar și foarte întunecate.

Din păcate, la un aparat foto SLR focalizarea nu se face prin ecranul LCD, ci numai prin intermediul vizorului camerei (excepție fac numai puține modele noi de camere foto). Cel mai bine este să focalizați focalizatorul în diferite poziţii, până când considerați că stelele sunt destul de punctiforme. Deoarece nu puteți evalua încă perfect dacă ați găsit punctul de focalizare, este indicat să efectuați expuneri de probă de circa 10-15 secunde. Cu acest timp de expunere aveți deja destule stele în imagine pentru a aprecia corect. În continuare, cel mai bine este să faceți zoom în imagine (la cele mai multe camere foto prin rotirea unei rotițe). Dacă steaua rămâne punctiformă, înseamnă că ați nimerit claritatea. Dacă nu, stelele vor arăta ca niște mici discuri cu centrul negru. Trebuie să încercați până când reuşiţi să focalizaţi bine.

Acum puteți încerca un timp de expunere mai îndelungat.

Oricât de precis așezați montura ecuatorială, fără un control al ghidajului nu veți reuși decât timpi scurți de expunere, care nu depășesc, de regulă, un minut. Asta pentru că nici o astfel de montură nu funcţionează exact o perioadă mai îndelungată de timp. Este necesar în acest caz un control al ghidajului!

Ați captat imagini cu timp scurt de expunere, poate chiar o întreagă serie de imagini, iar ulterior le-ați suprapus și le-ați procesat pe PC. Poate ați reușit să obțineți imagini chiar reușite, iar stelele sunt punctiforme. În acest caz, felicitări! Poate doriți însă să fotografiați cu un timp de expunere mai îndelungat. În acest caz, fără un control al ghidajului, pe fotografie ar apărea linii, deoarece nu puteți controla traseul monturii.

Nu aveți altă soluție decât să „ghidați” telescopul. Ceea ce înseamnă că ajutați montura să urmărească precis fotografia. Trebuie să asistați montura și să verificați ghidajul printr-o a doua optică de control.

În acest scop aveți nevoie de un refractor mic, cu distanță focală mare, pe care ar trebui să-l montați în paralel cu tubul principal. Acolo puteți folosi un ocular cu reticul, cu care puteți controla ghidajul. Dacă este necesar, puteți efectua corecții foarte simplu, cu ajutorul sistemului de comandă a ghidajului motorizat. Când veți vedea ce frumoasă și punctiformă este imaginea captată cu timp mare de expunere, veți fi în al nouălea cer.

Este însă important să constatați mai întâi unde în ocular se află direcția de ascensie dreaptă. În acest scop, mișcați cele două taste de direcție și vedeți unde se deplasează steaua. Apoi rotiți ocularul cu reticul în focalizator, până când reticulul indică aceeași direcție. Așa aveți o bună orientare și știți ce taste ar trebui să apăsați atunci când steaua de ghidaj pe care ați setat-o vrea „să fugă”. Trebuie să reacționați imediat ce steaua dă semne că vrea să fugă, pentru ca mai târziu să nu apară pe fotografie. În practică s-a dovedit favorabilă defocalizarea stelei de ghidaj, deoarece în acest mod aceasta va fi mai mare. Fiecare trebuie să găsească singur soluția optimă. În timpul expunerii este dificil să fiți atent și la timpul de expunere pe care vi l-ați propus. Așa că este indicat să vă cumpărați un Countdown-Timer care să vă indice acustic când să opriți timpul de expunere.

Să ne întoarcem puțin la montarea telescopului pentru ghidaj. Este posibil să folosiți coliere normale pentru țevi, pentru montarea pe tubul telescopului principal. O soluție și mai bună este să vă cumpărați coliere „originale” pentru telescopul pentru ghidaj. Cu ajutorul acestora puteți orienta și mai precis telescopul pentru ghidaj și îl puteți și regla puțin, dacă în câmpul vizual nu se află nicio stea potrivită pentru ghidaj.

Controlul ghidajului permite și o altă abordare. În acest caz, nu aveți nevoie de un telescop de ghidaj, ci de un Off-Axis-Guider. Această componentă se montează între focalizator și camera foto. O mică oglindă înclinată cu 45° ghidează lumina într-un focalizator, în care poate fi instalat un ocular cu reticul. Dacă lucrați cu acest guider, aveți nevoie de o stea luminoasă, aflată în apropierea obiectului.

Controlul manual al ghidajului poate fi destul de solicitant pentru observator. În plus, timpul de ghidaj nu poate fi folosit pentru alte observații. Automatizarea ghidajului este denumită autoguiding. Aproape toate monturile GoTo mai mari oferă posibilitatea de a instala un autoguider. Pentru circuitul de control este nevoie de o cameră foto, un PC, un software și un cablu de legătură la telescop. Ca și camere foto se folosesc frecvent camere web sau camere de supraveghere video ultrasensibile, cum ar fi Mintron, Watec și DMK. Software-ul este disponibil gratuit pe internet. Frecvent este folosit programul Guidemaster. Merită să căutați și pe google după cuvintele de căutare „Autoguider” și denumirea monturii, pentru a obține informații specifice pentru montura dvs.