Glosar | Accesorii telescop | Capacitate | Câmp vizual propriu

Cu cât câmpul vizual propriu este mai mare, cu atât este mai mare și câmpul vizual real care poate fi observat pe cer.
Câmpul vizual real rezultă din câmpul vizual propriu al ocularului și puterea de mărire, după formula:
Câmp vizual real = câmp vizual propriu / putere de mărire
La rândul său, puterea de mărire rezultă din raportul dintre distanța focală a telescopului și cea a ocularului.
Prin urmare, arealul de cer care poate fi cuprins în câmpul vizual depinde atât de câmpul vizual propriu și de distanța focală a ocularului, cât și de distanța focală a telescopului.

Exemplu: Un ocular Super-Plössl cu un câmp vizual propriu de 52° și o distanță focală de 10 milimetri produce în cazul unui telescop cu o distanță focală de 1000 milimetri o putere de mărire de 100 de ori și un câmp vizual de 0,52°. Acesta corespunde în mare diametrului unghiular al Lunii. Cu această combinație de telescop și ocular, Luna poate fi încă observată în întregime.

Un ocular cu un câmp vizual propriu și o distanță focală mare arată o secțiune mai mare de cer. Dacă în acest caz se optează pentru un ocular cu o distanță focală mai mică, puterea de mărire va crește, însă secțiunea de cer vizibilă va scădea. Prin urmare, la începutul activității de observare astronomică ar trebui folosit un ocular cu distanță focală mare pentru a avea o privire de ansamblu asupra cerului, după care se va trece la o putere de mărire crescută.